Primul contact pe care îl ai cu tenisul e despre numere și reguli: cum se ține scorul, care e structura unui meci, unde are voie mingea să cadă, timpul limitat în care un jucător are voie de servească. Mai apoi te familiarizezi cu jucătorii: care e clasamentul, cât e de bun, ce înseamnă a fi bun, care sunt loviturile pe care le execută cel mai bine și modul, uneori foarte particular, în care le execută.

Dacă ai avut noroc și te-a agățat din faza asta, urmează partea cu adevărat fascinantă, care să facă să merită orele nedormite, adrenalina și eventualele dezamăgiri urmărind meciuri chiar și pe alte fusuri orare. Pentru că vei începe să faci cunoștință cu diverși jucători dincolo de numere. O să le afli poveștile, o să ai favoriți cărora să le urmărești parcursul, de cele mai multe ori, sinuos. Alteori jucători necunoscuți te vor fascina cu rezultatele venite ca de nicăieri și care intră brusc în ochiul public prin prisma performanței neașteptate la un turneu sau altul. Fie că te-a prins cu stilul de joc sau cu povestea, devine clar că ai devenit fan. Și au fost numeroase povești fascinante, parcă scrise de un scenarist foarte priceput.

Am trecut și eu prin toate aceste faze. Am învățat regulile, am renunțat la somn să mă uit la meciurile cu mize mari, le-am trăit cu sufletul la gură, uneori cu mult prea mari emoții. Am făcut și eu investiții emoționale până m-am mai maturizat ca privitor al tenisului, și am învățat pur și simplu să mă bucur de meciuri indiferent de rezultatul final al favoriților. Mi se pare important să ajungi la această etapă mai echilibrată ca fan al tenisului pe termen lung: să urmărești evoluția jucătorilor, să observi cum numerele și statisticile nu mai au așa multă importanță în timp, astfel devenind mult mai importante empatia și efortul de a înțelege drumul cu obstacole, mai mari sau mai mici, pe care îl parcurg jucătorii.

În ceea ce mă privește, odată cu maturizarea ca fan al tenisului a devenit mult mai importantă partea umană a jocului. Partea legată de numere și statistici s-a dus în background.

Partea umană a jocului o descoperi când încerci să înțelegi povestea jucătorului de tenis și înțelegi cât de important e aspectul mental. Cum o zi proastă sau un moment de neîncredere, în timpul unui meci, pot dărâma jocul, de altfel solid.

Bine, asta e partea care mi se pare mie fascinantă din toată ecuația asta a sportului care e unul individual, cu multă presiune din diverse direcții. Mi se pare foarte fain și benefic că tenisul parcurge o perioadă în care se vorbește mult despre importanța unei pregătiri mentale optime pentru un meci, dar și despre importanța psihologiei în dezvoltarea și evoluția jucătorului pe termen lung.

Felul în care jucătorii de tenis fac față diverselor provocări, meciurilor pierdute, dar și celor câștigate, ce mai comunică ei pe social media, răspunsurile pe care le dau jurnaliștilor cu întrebări inspirate, toate acestea compun o imagine a unuia dintre aspectele cele mai fascinante ale sportului de performanță. Uneori putem găsi și lecții pentru noi înșine în tot discursul despre importanța sănătății mentale în acest sport, în discursurile jucătorilor.

Așa cum ziceam mai sus, dacă aprofundezi acest sport dincolo de numere ai oportunitatea de a da de partea sa umană care mi se pare extrem de ofertantă ca privitor. Poveștile din spatele performanțelor sunt cel puțin la fel de interesante precum performanțele în sine, dacă nu și mai și.

Anul acesta am făcut din nou voluntariat la turneul de tenis de la Cluj și am avut iar norocul de a fi o mică parte din organizarea acestui turneu și de a fi în postura de observator în diverse situații. Anul trecut am reușit să depășesc etapa de a fi starstruck de jucătoare, așadar de data asta am fost ceva mai relaxată în prezența lor și am putut să fiu mai atentă la alte lucruri.

Odată cu urmărirea la TV a acestui sport și cu distanța pe care inevitabil o impune mediul digital, în primă fază pare aproape surreal când vezi jucătoarele, la propriu, în fața ta. Însă ocazia asta constituie și privilegiul de a trece dincolo de aparențele create de media și de a avea, poate, norocul de a interacționa cu ele într-o anumită măsură. 

Pe lângă faptul că dintr-o dată realizezi că dincolo de știri, clasamente, rezultate există și ca oameni obișnuiți (da, îmi dau seama cât de ciudat sună), empatia față de lucrurile prin care trec merge la un alt nivel și ajungi să percepi altfel sportul prin această prismă. Simpla apropiere și micile interacțiuni, zi de zi, sunt suficiente ca să îți schimbe puțin lentila. Dincolo de spectacolul de la TV, de pe teren, sunt rutinele, micile gesturi, conversațiile cu fanii, deschiderea și curiozitatea față de oamenii noi sau, dimpotrivă, evitarea atenției prea mari și retragerea spre zone mai liniștite, în singurătate, între două caști, ecranul telefonului și propriile gânduri, până să mai apară fețe cunoscute cu care să-și împartă propriul univers păzit atent.

Voluntariatul la turneu, ca fan al tenisului, adaugă un strat nou și necesar experienței acestui sport pentru că e posibil să îți nuanțeze percepția. Toate interacțiunile față în față de acolo, dacă ai noroc și ești suficient de atent, te pot ajuta să nu mai vezi lucrurile în alb și negru. Plăcerea și privilegiul voluntariatului la acest turneu e că poți să fii și tu o rotiță din imensul mecanism care e tenisul mondial și, dacă îl urmărești de mult timp în fața ecranului, în această perioadă ai șansa să îi simți energia pe propria piele și să tragi cu ochiul în culise.

Mi se pare că în momentul în care depășești etapa de privire a sportului doar prin prisma numerelor și a căutării de câștiguri, găsești un nivel mai bogat de satisfacție emoțională, pe lângă o poziție privilegiată de înțelegere a sportului. După acea graniță devii ceva mai mult decât un fan, devii un aliat din umbră al jucătorului pentru că nu o să te mai grăbești să emiți judecăți, devii mai empatic și, de exemplu, vei putea aprecia și reușitele oponenților preferaților tăi. Poți vedea și ce e de partea cealaltă a fileului și asta îmbogățește mult experiența tenisului.