August de Elena Vlădăreanu

Mi-am dat seama că pentru mine proza scurtă e un acquired taste. E și un alt tip de relație decât în cazul prozei de dimensiuni mai extinse. E un soi de relație de scurtă durată cu ale cărei condiții trebuie să te obișnuiești rapid, trebuie să înveți să i te adaptezi pentru că altfel nu cred că o să te prindă.

Colecția de proză scurtă “August” de Elena Vlădăreanu îți prezintă situații de zi cu zi, toate petrecându-se vara, după cum o spune și titlul. Situațiile sunt diverse, dar fiecare are parte de un eveniment ieșit din comun care zguduie echilibrul mai mult sau mai puțin fragil al personajelor principale.

Unele proze scurte m-au prins mai tare decât altele, așa încât mi-aș fi dorit să aflu mai multe, să facă parte dintr-o poveste mai mare ulterior. Mi-ar fi plăcut să fie teasere pentru o poveste cu un format mai lung.

Cele care s-au remarcat pentru mine au fost:

  • Libelula: o familie în excursia obișnuită la mare, petrece o seară relativ liniștită la cazare până când fetița nu le mai răspunde la chemări.
  • Terasa: o mamă și fetița ei își ocupă o zi caniculară cu treburi prin apartament când pe terasa comună cineva are nevoie de ajutor.
  • Complexul Barcelona: despre o petrecere care se anunță entuziasmantă, însă distracția e întreruptă de un gest șocant.
  • Cabana schiorilor: o excursie la munte căreia i se schimbă atmosfera în momentul în care personajul principal face o confesiune.

Având în vedere că fiecare proză scurtă are parte de un eveniment ieșit din comun, am apreciat mult cât de palpabil e suspansul în cele câteva pagini sau rânduri de desfășurare.

Autoarea Elena Vlădăreanu a povestit în mod amuzant într-o discuție online cum nu ar avea stare de stat pe scaun pentru a lucra la o proză lungă, însă eu cred că ar trebui să o facă când se simte cât de cât pregătită. Aș fi tare curioasă să citesc ceva de la ea într-un format mai lung.

Mi-a plăcut foarte mult cum autoarea a reușit să creeze personaje palpabile, credibile în ciuda restricției formatului de proză scurtă unde îmi imaginez că e mult mai dificil să creezi situații și personaje cât mai autentice. E nevoie și de un range de creație larg ca să poți pune la un loc 10 proze scurte cu personaje cu voci distinctive, suficient de diferite astfel încât să existe separație între ele în mintea cititorului. Ceea ce aici s-a reușit din plin.

Ar fi fost fain și ca la final toate povestirile, personajele să ajungă într-un punct comun, să se întâlnească într-un fel sau altul. Deja îmi și închipuiam o miniserie vizuală pe streaming pentru că au fost situații în care imaginile create în scris erau very cinematic. Cel puțin asta s-a creat în mintea mea în timp ce citeam.

Vă recomand să puneți mâna pe cartea asta și să o citiți, mie mi-a plăcut, mai ales dacă sunteți în căutarea a ceva care să nu necesite un angajament prea mare pentru cititor, unde conflictul se desfășoară rapid și poți „gusta” din mai multe povești una după alta. Dacă nu ați mai încercat proza scurtă puteți să faceți cunoștință cu ea prin colecția “August” de Elena Vlădăreanu.

Cartea se găsește la editura Nemira în format fizic.

Dacă vrei să scriu pentru tine sau să colaborăm, scrie-mi la: olga.petcu@outlook.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.