Dune de Frank Herbert

Când te apuci să citești una dintre cele mai bune cărți de SF, dacă nu chiar cea mai bună, și știi că urmează ecranizarea ei care va ieși din mâinile lui Denis Villeneuve (a făcut și minunatele Arrival și Blade Runner 2049), e destul de greu să nu fii hyped. După ce am văzut trailerul filmului Dune eram deja super entuziasmată să citesc cartea și să fiu în temă pe când apare filmul. Din păcate filmul a fost amânat pe anul viitor, dar să ne întoarcem la carte.

Dune e un al doilea nume dat planetei pe care se petrece acțiunea în cea mai mare parte a cărții, și anume Arrakis. Aici ajunge familia Atreides pentru a prelua conducerea, Arrakis fiind o planetă deșert de o importanță majoră în economia acelei/acelui lumi/univers datorită unei substanțe care se găsește pe ea. Familia Atreides, în principal focusul este pe fiul Ducelui Leto Atreides, Paul, e nevoită aici să ducă o luptă cu implicații diverse. Pe parcurs dai de teme precum politica, ecologia, religia, ce înseamnă a fi lider sau nevoia omului de a-și depăși limitele biologice în lipsa unei tehnologii avansate. Toate subiecte cu mare potențial mai ales în acest context fictiv, care îți vor activa neuronii și e posibil să găsești multe analogii cu istoria reală sau lumea de azi.

Cartea începe în forță cu un prim capitol super interesant care m-a și făcut să mă gândesc: ”ok, urmează ceva super interesant”. A fost fain că interesul nu a pierit apoi. Scrisul e foarte la obiect, fiecare capitol conține informație foarte importantă pentru poveste, nu mi s-a părut că tărăgănează deloc storytellingul. Ba mai mult, cu fiecare capitol se introduc diverse noțiuni, personaje și situații care clădesc încet lumea Dune. E adevărat, e o lume foarte complexă și o carte cu multe dialoguri și reflecții interioare ale personajelor, uneori criptice. Toate acestea ar putea face cartea greu de parcurs însă dacă nu e prima carte cu o lume complexă și noțiuni noi pe care o citești, nu cred că ar trebui să ai probleme.

Pentru mine felul în care cartea s-a terminat și felul în care s-au concluzionat lucrurile nu mi-a satisfăcut așteptările și entuziasmul cu care am început-o. Am tot stat zilele astea să mă gândesc ce anume nu a funcționat pentru mine la poveste, am citit analize ale cărții și urmărit câteva recenzii.

Mi s-au părut foarte interesante elementele poveștii, subiectele atinse, mai ales cele care îl priveau pe personajul principal, acele elemente care îl transformă într-un personaj cheie al cărții și cumva așteptam un twist, un impact emoțional în mod similar cu Arrival sau Interstellar unde ești atașat emoțional de personajul principal și empatizezi cu el. Cumva asta nu s-a întâmplat pentru mine în experiența cu Dune.

Una dintre recenziile pe care le-am parcurs menționau cum, parcursul lui, Paul Atreides e doar pretextul folosit ca autorul să abordeze subiecte de care el era pasionat și interesat, iar abordarea acestor subiecte eclipsează și fac să pară atât finalul cât și destinația finală a lui Paul Atreides ceva mai lipsite de strălucire și prea puțin rewarding după un drum de 700 de pagini, cum e cazul traducerii în română. Mi-am dat seama că rezonez cu această concluzie.

Cumva ”sateliții” scopului final și destinației finale, a personajului principal, mi s-au părut mult mai ofertante. Poate era nevoie de discuții mai pe larg sau mai multe explicații și context. În plus, nu am simțit că m-am atașat deloc de Paul și nu am empatizat cu el sau cauza lui. Mi se pare că s-a și picat în capcana unui erou perfect care pare că efectiv nu are cum să piardă și atunci nu văd de ce aș sta cu sufletul la gură pentru concluzia evenimentelor din care face parte.

Lipsa unui impact emoțional și a unui twist mi-a influențat mult experiența cărții în final. Am parcurs cu mare interes majoritatea capitolelor cu feelingul că se apropie un punct culminant, un twist mind bending și am avut doar reprezentarea unui balon care se tot umflă și se umflă ca la final să se dezumfle cu zgomot.

Bineînțeles experiența oricărei cărți e una profund subiectivă și, în plus, se poate să-mi fi scăpat lucruri sau să nu fi înțeles anumite aspecte. Dar așa, la o primă citire concluzia nu a fost deloc ce mă așteptam. Poate că problema e și că nu am intrat mai cu precauție în poveste, m-am entuziasmat prea tare și m-au influențat și scenariile făcute în cap și așteptările în legătură cu un film făcut de Denis Villeneuve, având în vedere antecedentele lui. Nu rămâne decât să aștept să văd cum a fost pusă povestea pe marele ecran și poate să revizuiesc atunci întreaga experiență.