Emily in Paris. Un scroll de 5 ore pe Instagram

Chiar aveam nevoie de o versiune serializată a Instagramului? Pentru că fix așa se simte Emily in Paris. Ca un scroll semi-plictisitor și fără miză pe Instagram la finalul căruia nu te-ai ales cu mare lucru.

M-am uitat la el până la final pentru că am vrut să scriu despre el și am zis să o fac în cunoștință de cauză dar și pentru că speram să devină mai bun pe parcurs. Știu că e vorba de ceva ușurel care ar trebui să fie distractiv, să te facă să uiți puțin de o potențială realitate neplăcută. Însă dacă tot vrei să accept variabilele acestei povești, multe fiind foarte improbabile, măcar acolo unde contează, în punctele dramatice, fă să fie abordarea autentică.

Emily lucrează în marketing și social media și datorită faptului că șefa ei nu mai poate să facă o mutare de un an la Paris, ca să insufle un aer american strategiei de social media a unei companii de marketing nou achiziționate, acest rol îi revine lui Emily. Deja îți cam vine să îți dai ochii peste cap pentru că șansele ca asta să i se întâmple unei tinere de 20 și ceva de ani, maxim 30, sunt foarte mici. Dar ok, hai că merge, să vedem totuși cum vor evolua lucrurile pentru că e potențial de dramă și diverse obstacole de care personajul principal s-ar putea lovi pe parcurs într-un loc total nou.

Problema mea cea mare este că orice problemă îi apare în cale lui Emily se rezolvă foarte ușor, fără prea mult efort din partea ei și fără consecințe pe termen mediu sau lung. De evoluție a personajului nici nu se poate pune problema. Totul se soluționează cu avarii minime.

Emily are și cont de Instagram cu un following mic însă odată ce postează 2-3 poze clișeice din Paris, following-ul ei explodează și devine influencer, iar la primul ei eveniment de lansare a unui produs cosmetic i se și propune să devină ambasadorul acelui brand. Astea sunt doar câteva dintre lucrurile care îi cad în brațe lui Emily fără prea mare efort.

M-a deranjat că și acest serial perpetuează o viață dominată de highlights și momente wow, cu dramă minimă sau inexistentă. Înțeleg nevoia de relaxare cu ajutorul serialelor ușurele, însă insistența asta că succesul apare peste noapte, fără efort și că obstacolele sunt minimale devine obositoare. În plus, faptul că avem un personaj principal aproape perfect din toate punctele de vedere și că felul în care ei i se desfășoară viața ar trebui să fie visul oricăreia dintre noi pentru că ”uite ce frumos e totul în jur și cum nimic cu adevărat negativ nu se poate întâmpla” poate intra foarte ușor în categoria de abureală ieftină care nu ajută pe nimeni. The writers should’ve known better than this. Nici măcar la nivel de poveste aspirațională nu funcționează.

Chiar și când există oportunitate de discuții mai serioase, de teme contemporane de interes pentru femei și nu numai, și acolo se instalează superficialitatea, se trec rapid cu vederea și rămân doar la nivel de hashtag-uri și doar de a lăsa impresia de preocupare pentru acele subiecte. S-a bifat menționarea lor, s-a folosit un hashtag, să trecem mai departe la următorul bărbat care se topește după Emily la prima vedere și la următoarea mică încurcătură din care oricum va ieși cu bine fără să își șifoneze prea tare outfit-urile cu pretenții de high fashion. Ah și să nu uităm, pe parcurs, de postarea pe Instagram care oricum va primi o interacțiune improbabilă pentru numărul ei de followers.

Să zicem că treci cu vederea peste hainele scumpe pe care aparent și le permite împreună cu apartamentul din zona minunată în care stă, sau faptul că fix un etaj mai jos de ea se află, convenabil, și the love interest sau că a ajuns într-o funcție improbabilă într-o firmă care se ocupă cu branduri de lux, ea anterior ocupându-se de medicamente. Dar măcar injectează și o doză sănătoasă de realism.

De exemplu, folosește-te de faptul că a ajuns într-un loc total nou, într-o cultură nouă despre care cunoaște doar clișee, cu o limbă pe care nu o cunoaște deloc, unde e singură și se ocupă de un domeniu de care eventual e doar pasionată, fără experiență practică acolo. Folosește-te de toate astea pentru a crea un personaj mai credibil, cu un parcurs mai credibil, pentru a crea dramă cu puțină substanță, pentru a ne face să empatizăm cu Emily indiferent că o placem sau nu. Pune-i în față obstacole pe bune care să nu se rezolve cu vorbe dulci sau cu faptul că e frumoasă. Fă-l măcar puțin aspirațional dacă tot ai creat un personaj într-o situație care ar trebui să fie de impact.

Emily in Paris e un scroll de 5 ore pe Instagram care putea fi mai interesant cu niște probleme luate mai în serios, dacă nu ar fi sacrificat real engagement pentru selfies, haine frumoase și poze în locuri instagramabile din Paris și toate clișeele la care te poți gândi când te gândești la Franța. Ea tot vorbește despre social media engagement în diferitele scene în care vrea să își arate expertiza, deși cu niște lucruri foarte de bază pe care le știu majoritatea utilizatorilor frecvenți de Instagram. Se vorbește despre real engagement dar rămâne doar la nivel de teorie, prin urmare și interesul pentru acest personaj pe tot parcursul poveștii e minim. Doar pentru că ai ca personaj principal a millenial preocupată de teme actuale și care își documentează viața pe social media nu înseamnă că e de ajuns doar să bifezi pe scurt aceste aspecte ca să convingi și să fidelizezi o audiență. You need to do better than that.