De Diana Bădica am aflat dintr-un podcast despre scris. După ascultatea interviului am rămas cu gândul că o să îi citesc cartea la un moment dat. Primăvara asta a venit acel moment. Postând pe Instagram despre cartea ei am și botezat-o într-un InstaStory cu numele personajului din roman, care e în parte autobiografic, deci m-am făcut un pic de mândra minune.

Despre romanul ei, ”Părinți”, v-am scris deja într-un articol anterior. E cartea cu care pornesc un demers de a descoperi scriitoarele contemporane de la noi. E un lucru pe care mi-l doresc eu să-l fac din curiozitate, dar și pentru a da mai departe ce descopăr. Am scris mai pe lung despre asta într-un articol publicat pe blogul Irinei, coffentropy.

Diana a scris și articole în Dilema veche și DOR în caz că vreți să vă încălziți cu un format mai scurt înainte să treceți la roman.

Sper să vă placă acest insight legat de scriitura Dianei și să vă fie de folos.

1. De ce scrii? Ce te motivează?

Scriu pentru că scrisul este continuu în mintea mea. Eu scriu așa cum ies în oraș, cum merg la concerte sau la cinema – o fac pentru că mă bucură aceste activități, pentru că-mi place starea sau învățătura pe care o tras-o după un astfel de eveniment. Am 34 de ani, lucrez la o multinațională, mă interesează tenisul, economia, politica, relațiile interumane (și încă 20 de alte domenii sau activități) și scriu – mereu adaug acest verb când mă gândesc cine sunt. Mă motivează ideea că o poveste trebuie spusă, trebuie să prindă formă, deoarece așa cred că pot face un bun comunității. Pentru mine asta reprezintă o datorie.

2. Care e cel mai bun sfat legat de scris pe care l-ai primit?

Să arăt, nu să spun. Să creez o stare din tipul de relații dintre personaje, din interacțiunea lor, să nu dau cititorului mură în gură. Scriitorul poate ghida până la un punct, dar mingea trebuie să rămână în terenul cititorului. Așa e cel mai onest, fiecare să-și facă partea.

3. Care e cel mai greu aspect legat de scris? Dar cel mai frumos?

Cel mai greu cred că e să ai răbdare cu un text, să accepți că trebuie să-l lași mai întâi să dospească în mintea ta, apoi să-l scrii sau să-l publici. Sau să-l scrii, dar să nu faci nimic cu acel draft. Așa funcționez eu, așa-mi place s-o fac, dar acest aspect se leagă și de cel mai plăcut lucru legat de scris – să scoți draftul de la naftalină și să observi de unde ai plecat și unde ai ajuns. Asta înseamnă evoluție, un lucru de care eu sunt interesată și care mă motivează continuu.

4. Unde îți găsești inspirația pentru ceea ce scrii?

În viață. Aud sau văd ceva, se întâmplă ceva în societate și mi se aprind beculețele. Leg de experiența mea ce văd, mă documentez, ca să-mi lărgesc orizontul, vorbesc cu câțiva prieteni despre subiect, apoi las ideea la dospit.

5. Ce face un scriitor să fie bun?

Nu știu. Știu doar ce fac eu – observ, mă documentez, mă gândesc la un subiect din mai multe perspective pe care apoi le redau în poveștile de viață ale personajelor mele. Scriu de mână, transcriu în word suficient de târziu încât să editez acel prim draft. Mă înregistrez citind cu voce tare și ascult înregistrările de zeci de ori. Dau întotdeauna textul unui prieten și-i aștept feedback-ul cu sufletul la gură, uneori trimit documentul de mai multe ori pentru că doar gândindu-mă că cineva îl citește, mă face să-l mai editez în minte – corectură la corectură la altă corectură. Poate unora le e mai ușor, poate sunt eu masochistă ori poate e ceva trecător – habar n-am, aici sunt eu acum.

6. Care e scriitorul sau care sunt scriitorii tăi preferați (am folosit termenul „scriitor” la modul general; poate fi un jurnalist, scriitor de ficțiune, non-ficțiune, scenarist, oricine îți place cum scrie) și de ce? În ce fel ți-a/ți-au influențat felul în care scrii?

Sunt mulți scriitori de la care învăț câte ceva la fiecare lectură. Îmi iau ceva de la Richard Ford, ceva de la Tara Westover, ceva de la Katherine Boo, J. M. Coetzee, J.R. Moehringer sau Andrew Solomon, important e să citesc cât mai mult, pentru ca lista să fie cât mai lungă 🙂