”Sharp pen, thick skin, open heart”

În cazul acestui documentar pentru mine magnetul nu a fost protagonista lui. M-am uitat mai degrabă datorită a ceea ce promitea trailerul. Nu sunt fan Taylor Swift dar nici nu am nimic împotriva ei, deci dorința de a urmări producția asta nu venea din poziția de admiratoare. Am câteva piese care îmi plac și le ascult ocazional, dar nimic mai mult.

Trailerul promitea un backstage look, promitea să arate un aspect al lui Taylor Swift pe care eu nu îl știam dinainte și să trateze un subiect precum nevoia de validare din perspectiva unei persoane publice care avea să-și pună sentimentele și gândurile pe tavă, să fie vulnerabilă și asumată (unapologetic). În plus, avea să ne arate și parte din procesul ei creativ, lucru care mi se pare cu atât mai interesant cu cât ea își scrie toate piesele care sunt inspirate din viața ei, din propriile experiențe.

După ce l-am văzut chiar în ziua în care s-a lansat m-am tot gândit la el și la ce discută Taylor acolo, la inputul ei în legătură cu problemele prin care a trecut crescând în industria muzicală, având succesul imens pe care l-a avut și încă îl are. M-am tot gândit de ce mi-a rămas în minte și îmi tot circulă prin gând, cu ce anume m-a atins.

Am văzut online că există și perspectiva, care cred că e validă, că acest documentar e un exercițiu de imagine. Dar analizând acest documentar, după ce m-am uitat la el de două ori, lucrul acesta mi se pare irelevant la urma urmei. Pentru că mesajul pe care îl transmite eu cred că are prioritate în față argumentului că e exercițiu de imagine. O fi și din cauză că sunt de aceeași vârstă cu ea și la un anume nivel o înțeleg și empatizez cu ea dar, din nou, mesajul overall și faptul că a ales să discute niște subiecte și niște suferințe de-ale ei, să își asume rolul de the person in the arena (referință la discursul celebru al lui Theodore Roosevelt) e deja de apreciat, PR stunt sau nu.

• Nevoia de validare

În prima parte a documentarului se insistă mult pe influența pe care mindsetul lui Taylor, credința ei despre lume și despre cum ea ar trebui să se comporte în interacțiune cu lumea din jur, o are și a avut-o asupra ei pe parcursul anilor în ochiul public. Taylor povestește cât de important era pentru ea să fie percepută as a good girl după standardele societății și astfel și-a modelat comportamentul și felul de a fi în consecință. Nu a ieșit din rând cu nimic, nu a vorbit despre subiecte controversate, nu a criticat pe nimeni, nu a făcut nimic care să permită cuiva să aibă ceva de rău de zis despre ea. A căutat în mod constant validare din exterior, din partea societății, cu gândul că asta îi va aduce fericirea și împlinirea, lucrurile așa trebuind făcute.

Însă de la un moment dat media a început să se întoarcă împotriva ei, această imagine de good girl nu a mai fost tolerată și au încercat să îi creeze o nouă imagine de om rău, fals devenind și ținta remarcilor foarte dure adresate relațiilor ei romantice. La un moment dat în documentar este o secvență de la covorul roșu al unor premii când o femeie îi ia interviu și îi spune ceva de genul că pe lângă premii în seara aceea va pleca și cu mulți bărbați. What the hell? Tin minte că mai vedeam fugitiv reportaje negative despre ea și acum privind acest documentar și având o oarecare perspectivă asupra problemei mi se pare înfiorător cum media a încercat să îi creeze o imagine negativă doar de dragul circului și al scandalului. Nu are cum să nu te afecteze acest lucru mai ales tânăr/ă fiind. Până îți creezi niște bariere și tipare optime de gândire durează și de multe ori nu o poți face fără ajutor. Amintirea lucrurilor negative spuse constant și cu intenție rea despre tine nu piere chiar dacă la un moment dat percepția asupra lor ți se schimbă.

• Sănătate mintală

Mai apoi, Taylor atinge și subiectul percepției asupra aspectului fizic. Cum s-a luptat cu o tulburare alimentară, pentru că să vadă constant poze cu ea făcute de paparazzi nu au făcut-o decât să fie exagerat de atentă la detalii legate de propriul aspect fizic, plus să mai vadă și comentarii legate de cum ar trebui să arate. Ulterior toate acestea au avut un impact negativ asupra psihicului ei. Povestește cum a fost o perioadă în care efectiv mânca foarte puțin și avea senzație de leșin pe parcursul concertelor, dar că asta i se părea normal atunci. Din discursul ei și felul în care abordează și percepe acum această problemă eu bănui că a făcut, dacă nu face încă, terapie pentru că se vede cum pe măsură ce dezbate problema își corectează percepțiile și gândurile care nu îi sunt de ajutor și se concentrează pe o modalitatea de a face coping cu acest gen de gânduri. Concluzionează foarte bine această problemă a criticilor legate de aspectul fizic din exterior spunând că oricum nu ai cum să câștigi în fața lor pentru că ”there is always some standard of beauty you’re not meeting”.

• Creativitate

Mi-a plăcut mult să văd momente din procesul creativ și cum își scrie melodiile. Acestea se nasc din situații reale de viață și apreciez foarte mult felul care ea face acest lucru pentru că e rost de multă vulnerabilitate on display la mijloc. Eu gândindu-mă acum să scriu în modul în care o face ea parcă mi se pune un nod în gât și mi se oprește răsuflarea pentru că the fear and anxiety is real. Poate că în cazul ei nici nu se pune problema să nu își pună sufletul pe note muzicale, însă dacă e vorba și la ea de frică la mijloc sunt tare curioasă cum îi face față și care îi e perspectiva. Ah și mai apoi cum face managementul faptului că trebuie măcar să atingă același succes cu noul album, dacă nu chiar să îl depășească pe al anteriorului. Pentru că asta se așteaptă business wise. Și pe de o parte cred că e și așteptarea ei în acest sens la mijloc nu doar pretențiile casei de discuri.

• Om multifațetat

În documentar ni se arată și faptul că Taylor a început să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește anumite aspecte legate de politică. E interesant de văzut cum își argumentează ea această decizie aici ajungându-se de fapt full circle având în vedere maturizarea și transformarea ei. Se vede că a ajuns într-un punct în care validarea exterioară nu mai e o prioritate și ideea de a tăcea și a sta la locul ei, de a fi a good girl cu orice preț deja are un preț mult prea mare raportat la a își spune părerea și a se folosi de platforma ei și influența ei ca persoană publică pentru a se implica în problemele care pentru ea contează.

De ce nu a făcut asta până acum? Ei bine pentru că e vorba de momentul potrivit pentru a-ți asuma asemenea discursuri și eu înțeleg acest lucru la un anumit nivel. Nu te naști pregătit să nu îți pese de nimic și să îți menții poziția orice ar fi. E nevoie de o maturizare, de a înțelege anumite lucruri, de a te cunoaște pe tine însuți/însăți și a înțelege ce anume contează cu adevărat pentru tine. E vorba și despre a ajunge, așa cum am zis mai sus, la punctul în care ar fi mai groaznic pentru tine dacă efectiv nu te-ai implica decât dacă te-ai implica și ar urma critici negative și atacuri la persoană. Genul acesta de atitudine is not a given.

Apoi Taylor punctează foarte bine un aspect care e tratat superficial de multe ori. Mai exact faptul că un om poate fi multifațetat. Așa cum spune ea, ei îi place sclipiciul și culoarea roz dar în aceeași măsură vrea să își și folosească vocea pentru a spune ce părere are despre politică. Lucrurile acestea nu ar trebui percepute ca fiind contradictorii ci mai degrabă ca aspecte care pot coexista. Bineînțeles ar fi bine să te exprimi în legătură cu anumite cauze atâta timp cât ai o părere informată și vorbești după ce te-ai educat în acest sens. Nu să o faci la modul superficial. Însă un om nu ar trebui condamnat sau trimis la locul său când se exprimă într-un anume sens doar pentru că nu pare genul de om care ar fi interesat de așa ceva. We are complex human beings at the end of the day cu propriile experiențe de viață și sentimente.

• Concluzii

Da, ok, putem doar să presupunem cât de onestă e Taylor Swift în acest documentar, doar familia și apropiații o cunosc cu adevărat. Dar dincolo de această dezbatere mesajul sau mesajele pe care le transmite prin intermediul analizei anumitor aspecte din viața personală sau cea de superstar sunt mult mai importante și sunt, din punctul meu de vedere, punctul forte al documentarului.

Ai să-ți dai ochii peste cap și să spui bineînțeles că vorbește despre validare, sănătate mintală, activism și chiar și feminism într-o eră în care acestea sunt subiecte fierbinți pe care oricum se pune mare accent și astfel nu face decât să se alinieze la această perioadă, să se facă relevantă si să-și caute sprijin tocmai prin această abordare. Da, probabil că au fost țintite aceste subiecte cu o intenție specifică dar nu văd nici o problemă în a avea încă o ocazie pentru a dezbate aceste probleme chiar și în contextul unei persoane care altfel e privilegiată având resursele financiare pentru a apela la specialiști care să o ajute în demersul de a-și rezolva problemele.

Mi se pare foarte fain că și în afara contextului Taylor Swift, subiectele rămân în picioare și sunt în continuare relevante și de multe ori chiar relateable pentru că în măsura în care Taylor lucrează spre a deveni cea mai bună versiune a ei, spre a se elibera de nevoia validării externe și a-și găsi alte căi de împlinire și fericire, de exemplu, în aceeași măsură oricare dintre noi putem să ne aflăm pe același drum și să avem aceleași scopuri. Așadar Taylor ne poate oferi un soi de model.

Pentru mine documentarul a fost o surpriză foarte plăcută. Cred că e important ca o persoană care are o asemenea expunere și popularitate să arate faptul că nu e untouchable și inabordabilă și să-și arată vulnerabilitățile și să discute despre provocările personale, atunci când se simte pregătită, dar și despre cauze care îi sunt dragi și cauze în care dacă se implică sau asupra cărora dacă atrage atenția poate înclina balanța în sensul dorit puțin câte puțin. Nu știu dacă pot să afirm cu tărie că astfel de personalități au o responsabilitate în acest sens, să se implice în activism sau acte caritabile la modul public, însă cred că e important când o fac mai ales dacă există o miză personală la mijloc. Eu știu sigur că o să o urmăresc mai îndeaproape pe Taylor Swift să văd încotro se îndreaptă.

Dacă vrei să scriu pentru tine sau să colaborăm, scrie-mi la: olga.petcu@outlook.com