6 întrebări despre scris cu Alex Moldovan

Cândva prin clasa a șasea-a șaptea am descoperit seria Harry Potter și odată cu aceasta plăcerea de a citi. Țin minte că citeam până mă pișcau ochii doar să văd ce urmează să se mai întâmple. O să fie tot timpul o serie de referință pentru mine pentru că îi datorez multe alte titluri printre ale căror pagini am descoperit personaje, relații, perspective care mi-au schimbat și îmbogățit modul de a vedea lumea. Odată descoperită, plăcerea de a citi și tot ce vine odată cu aceasta e ceva neprețuit.

În continuare, mi-am tot urmat curiozitatea în alegerea poveștilor pentru a retrăi sentimentul acela de a mă pierde cu orele printre paginile fizice sau virtuale ale cărților.

Deși au trecut mulți ani de când m-a acaparat seria Harry Potter inițial (încă mă tot uit la filme când le prind pe la TV), nu am renunțat la a citi cărți adresate unui public de vârstă mai mică dacă m-a atras ceva la o carte anume. Așa am ajuns și la cartea „Olguța și un bunic de milioane” scrisă de Alex Moldovan.

De atunci îl tot urmăresc pe Facebook și mă amuz constant la statusurile lui și în același timp aștept și statusul care va anunța, poate, că apare și continuarea cărții cu Olguța. No pressure că bănui că deja are destulă.

De atunci a mai scris „Băiețelul care se putea mușca de nas” și eu zic că e un autor de urmărit nu doar pentru că e și el din Cluj, dar și datorită faptului că e autor de cărți pentru copii, categorie de cărți care, asemenea cazului meu, are mare potențial de a deschide apetitul pentru lectură cititorilor încă de foarte mici.

1. De ce scrii? Ce te motivează?

Mă motivează sentimentul pe care-l am atunci când scriu, în special când reușesc să rezolv câte o situație dificilă care m-a chinuit cu zilele, mă motivează reacția pozitivă a cititorilor, mă motivează chiar și cea negativă, faptul că scrisul mă ajută să cunosc oameni noi și chiar să-mi fac noi prieteni. Adevărul e că mi-am propus să mă fac scriitor prin clasa a doua și, cum încerc să-mi respect promisiunile, n-am vrut să sar tocmai peste asta, chiar dacă au trebuit să treacă vreo treizeci de ani ca să mă apuc serios de treabă.

2. Care e cel mai bun sfat legat de scris pe care l-ai primit?

Să nu aștept până când „o să am timp de scris”, pentru că asta nu se va întâmpla. Nu ai niciodată timp de scris, așa ceva nu există. Se ivește mereu altceva de făcut, mai ales dacă ai un job și o viață normală, populată de prieteni, parteneri de viață, copii și alte vicii. Trebuie să-ți faci timp, să renunți la ceva ca să-ți înghesui scrisul în program.

3. Care e cel mai greu aspect legat de scris? Dar cel mai frumos?

Cel mai dificil mi se pare să pun lucrurile cap la cap la sfârșit, mai ales în cazul textelor lungi și complexe. Eu unul iubesc textele scurte și foarte scurte și nu știu cum se face că în ultima vreme ajung să scriu texte tot mai lungi. Cred că trebuie să mă gândesc serios la asta – deși, probabil că n-o s-o fac. Apoi, cum mă plictisesc destul de repede, trebuie să mă grăbesc să închei cât mai repede posibil proiectele la care lucrez, ceea ce poate fi cam stresant. La părțile frumoase, pe primul loc e faptul că încă mă mai amuz la o parte dintre prostiile pe care le scriu – și asta nu-i rău, având în vedere că umorul e prezent cam în tot ce fac. Ce-mi place iarăși e feedback-ul pe care mi-l oferă, așa cum spuneam mai sus, cititorii. E o senzație unică să primești mesaje și felicitări de la cei care te-au citit, cu atât mai mult cu cât e vorba de puști și preadolescenți, care se știe că pot fi dificili.

4. Unde îți găsești inspirația pentru ceea ce scrii?

Mă întâlnesc cu întrebarea asta la aproape toate întâlnirile cu cititorii Olguței și de fiecare dată spun altceva. Aș putea să-ți ofer, fără să mă gândesc deloc, cel puțin cinci răspunsuri și toate ar fi parțial false, parțial adevărate. Sau nu. Cred e că oricine susține că știe precis de unde-i vine inspirația minte (sau se minte) frumos.

5. Ce face un scriitor să fie bun?

Nu există o rețetă pentru asta. Poți fi foarte bun în nenumărate feluri, iar asta e poate frumusețea întregii povești. Pentru mine, un scriitor bun e în general unul care mă poate surprinde. Problema e că, odată cu vârsta, devii tot mai greu de surprins, ăsta fiind și motivul pentru care găsesc tot mai rar asemenea scriitori.

6. Care e scriitorul sau care sunt scriitorii tăi preferați (am folosit termenul „scriitor” la modul general; poate fi un jurnalist, scriitor de ficțiune, non-ficțiune, scenarist, oricine îți place cum scrie) și de ce? În ce fel ți-a/ți-au influențat felul în care scrii?

Sunt mulți scriitori care-mi plac, dar o să aleg doar trei. Thomas Bernhard, pentru luciditate și claritatea de cristal a scrierii, Jose Saramago, pentru fraza lungă și insidioasă, Terry Pratchett, pentru inteligență, imaginație și pentru nebunia Lumii-disc. Ar mai fi de adăugat că toți acești scriitori au un umor negru greu de egalat și o lipsă totală de respect față de canon și de părerile celorlalți. Dintre scriitorii pentru copii sunt fanul lui Mircea Sântimbreanu, Louis Sachar sau Gianni Rodari, cu o mențiune specială pentru Roald Dahl. Îmi plac mult „Jurnalul unui puști” sau „Harry Potter” și vă recomand, în încheiere, cartea lui Richard Peck, „Departe de Chicago”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.