Odată cu anul 2014, când Simona Halep ajungea în prima ei finală de Grand Slam la Roland Garros, am descoperit jurnalismul sportiv și faptul că sportul e mai mult decât meciurile care se văd la tv, rezultatele acelor meciuri sau evenimentele neașteptate care se pot întâmpla în timpul lor. Jurnalismul sportiv e despre oameni de fapt, jucători și echipa din jurul lor, în cazul tenisului, și e mult despre ceea ce se întâmplă în afara meciurilor, despre ceea ce nu se vede la TV.

Pe lângă jurnaliștii străini care activează pe Twitter și prin intermediul cărora am intrat și eu în contact cu jurnalismul sportiv și articolele de calitate care relatează povești din tenis, am descoperit treptat și jurnaliști din țară care fac o treabă foarte bună în acest sens și nu numai că scriu bine, dar ne mai și educă despre cum să fim consumatori mai buni ai sportului și ne ajută să înțelegem sportivii preferați mai bine.

Unul dintre acești jurnaliști și persoana ale cărei răspunsuri le vei citi azi la întrebările despre scris este Andreea Giuclea. Andreea a scris deja despre sportive ca Simona Halep, Cristina Neagu sau Cătălina Ponor. A scris și o carte despre sportivi care nu renunță. Scrie pentru DOR, Lead și are un newsletter, Povești din sport, unde împărtășește articole scrise de ea dar și recomandări de conținut din domeniu.

În cel mai nou număr DOR a scris un articol foarte insightful despre (in)egalitatea de gen din sport pe care îl poți citi și online. E MUSAI!

Dacă nu o urmărești încă, îți recomand să te abonezi la newsletter.

1. De ce scrii? Ce te motivează?

Cred că scriu pentru că e modul prin care mă exprim cel mai uşor şi prin care îmi fac ordine în gânduri. De mică, de când scriam în jurnal, inventam poveşti sau scenarii de seriale sau îi scriam scrisori colegei mele de bancă, când părinţii nu ne mai lăsau să vorbim la telefon pentru că încărcam prea mult factura, a fost modul prin care am filtrat realitatea sau mi-am imaginat una mai bună. Apoi, de când am început să-mi doresc să fiu jurnalist sportiv, cred că prin gimnaziu, am tot scris articole şi cronici de meciuri, visând la ziua în care vor fi publicate.

2. Care e cel mai bun sfat legat de scris pe care l-ai primit?

Stai așezat pe scaun şi munceşte, nu aştepta inspirația, rescrie şi nu te aştepta ca primul draft să fie perfect. Sunt sfaturi pe care le-am primit şi de la editori, dar şi de la alți jurnalişti, cum sunt cei care vin la conferința anuală organizată de DoR, The Power of Storytelling. Ajută să auzi de la nişte super scriitori şi jurnalişti pe care îi admiri, care au câştigat premii şi care au scris nişte poveşti incredibile că nici lor nu le e mereu uşor şi că procesul ăsta, păstrând proporțiile, porneşte mereu de la a sta la birou şi a aşeza cuvinte unul după altul, până ajung să se lege. 

Am crescut cu ideea asta că trebuie să ai talent la scris, sau condei, și mi-a fost mereu teamă că nu-l am, aşa că m-a ajutat foarte mult să aflu că talentul ăsta la scris nu e neapărat ceva cu care te naşti, ceva ce ai sau n-ai, cum credeam, ci un skill la care poți munci şi pe care îl poți îmbunătăți. Cel puțin în munca de jurnalist, nu ştiu cum e când scrii ficțiune sau poezie. Dar pe mine mă ajută să cred asta.

3. Care e cel mai greu aspect legat de scris? Dar cel mai frumos?

Cel mai greu e când te uiți la pagina goală şi nu ştii cum să începi. Deci cred că să găseşti structura şi focusul unei poveşti e cea mai grea parte, pentru mine. Pentru că te întorci de pe teren cu mult material documentat, cu notițe în carnețel şi cu interviuri de transcris şi trebuie să le organizezi şi să le dai o formă coerentă, iar asta înseamnă să scoţi capul din notițele şi întrebările şi informațiile pe care le mai ai de pus şi de aflat şi să te gândeşti care e povestea mai mare pe vreau s-o spui, ce vrei să transmiți, cu ce vrei să rămână cei care citesc? În etapa asta ajută mult discuțiile cu editorul sau cu colegii, pentru că te ajută să faci un pas în spate şi să te gândeşti la un fel de bigger picture.

Iar frumos e când treci de etapa asta, când ai o structură şi încep să se lege lucrurile şi să curgă cuvintele şi scenele şi nu te mai uiţi la pagina goală, ci vezi cum se transformă notițele din carnet într-o poveste pe care o poți da mai departe. Pentru că asta îmi place cel mai mult la meseria asta, când mă întorc de pe teren cu povestea unui om pe care abia aştept să-l cunoască şi alții.

4. Unde îți găsești inspirația pentru ceea ce scrii?

Pentru că scriu despre un subiect de care sunt foarte pasionată, de foarte mult timp, partea cu motivaţia sau inspiraţia n-a fost niciodată o problemă. Țin minte că mă uitam cu ai mei la sport – cu tata la fotbal, cu mama la patinaj sau gimnastică sau la Jocurile Olimpice – şi mă fascinau poveştile sportivilor pe care îi vedeam; eram curioasă să aflu ce simt când pierd sau când se accidentează, ce-şi spun la pauză când sunt conduşi, care e atmosfera în vestiar după înfrângeri sau victorii, cum sunt relațiile într-o echipă, cum e să fii singur pe o arenă plină cu mii de oameni care te privesc și se aşteaptă să câştigi. 

Sunt întrebări la care caut şi acum răspunsuri, şi sunt super norocoasă că prin meseria mea pot să intru în universul ăsta şi să-mi răspund la o parte din ele, dar şi la altele noi, care apar pe parcurs. De exemplu, de ceva timp mă gândesc mai mult şi scriu despre cum se simte inegalitatea de gen în sport (trimit lunar şi un newsletter pe tema asta), un subiect la care nu mă gândeam când eram mai mică. Cred că sportul e plin de poveşti frumoase, pline de emoții şi importante prin faptul că sunt strâns legate de lumea în care trăim, timp să fie să le scriem şi citim 🙂

5. Ce face un scriitor să fie bun?

Uf. Aşa cum nu-mi place să cred în talent, nu-mi place neapărat nici să cred în scriitori buni sau mai puțin buni. Cred că sunt mulți factori, care țin de gust personal şi de ce-i place fiecăruia să citească. Pentru mine, contează mult, cel puțin în perioada asta, claritatea şi vocea unui autor, autoritatea cu care te ține şi te ghidează în poveste, şi mă fascinează cum fac asta jurnaliste ca Leslie Jamison, care scrie cu o incredibilă forță introspectivă, Taffy Broadesser-Akner, reporter New York Times care a publicat recent o carte de ficțiune, Fleishman is in Trouble, sau Lisa Taddeo, autoarea Three Women, pe care o citesc acum.

6. (Răspunsul la întrebarea 6 s-a strecurat în răspunsul întrebării 5.)