Dolly Alderton e la 30 de ani ceea ce îmi doresc și eu să fiu. Are în spate numeroase articole scrise în diverse publicații foarte cunoscute, iar acum are o rubrică săptămânală în Sunday Times UK. Citește foarte mult și divers și discută despre asta, dar și despre alte lucruri, împreună cu o altă jurnalistă/scriitoare iubitoare de cărți, prietenă bună, Pandora Sykes. Au unul dintre cele mai populare și apreciate podcast-uri din UK, The High Low (“A weekly current affairs + pop-culture podcast” plus multe cărți). E și unul dintre podcasturile mele preferate.

Dolly Alderton e o jurnalistă și autoare bine cunoscută pe segmentul ei. A scris deja o carte autobiografică despre care o să-ți povestesc aici și acum lucrează la una de ficțiune care va apărea la anul.

La cărți încă nu visez dar la niște articole pe ici pe colo, prin locurile importante, care să ajungă și la alt public sau la un public numeros, da. Oh well, I’ll just keep on writing and learning until that happens.

Dintr-unul dintre podcasturi am aflat că Dolly e și ea fan Nora Ephron și, citindu-i acest memoir, i-am simțit influența. Am citit una dintre cărțile ei, „Heartburn”, acum câteva luni și așa pot face comparația între cele două. Poate că nu ai mai auzit numele Nora Ephron, dar sigur ai văzut măcar unul dintre filmele scrise de ea: „When Harry met Sally”, „You’ve got mail” (preferatul meu), „Sleepless in Seattle”, „Julie and Julia”.

Similar cu Nora Ephron și Dolly e amatoare de gătit și, prin urmare, vei găsi printre capitolele cărții, ca în „Heartburn”, câteva rețete recomandate de Dolly potrivite în anumite contexte.

„Everything I know about love” ar putea să nu rezoneze cu tine neapărat la nivel de experiențe chiar dacă ai o vârstă apropiată cu ea, la fel ca mine. În cea mai mare parte nici eu nu mă identific cu ce scrie, dar au fost și câteva părți care parcă au fost luate fix din viața mea. Dolly scrie despre copilăria ei dintr-o suburbie, despre adolescența în anii în care Internetul a prins avânt și toți începeam să conversăm online cu prietenii noștri, despre experiența liceului, facultății dar și a vieții într-o capitală agitată, trăind într-o casă cu prietene apropiate cu care își împărtășea viața zi cu zi.

Cel mai mult am apreciat, poate și pentru că nu mă așteptam, ceea ce înseamnă titlul pentru carte și faptul că te poate induce puțin în eroare (și aici intervine o altă discuție pe care o să o abordez mai tărziu).

Inițial am crezut că va fi vorba în principal despre relațiile romantice ale lui Dolly, observații și comentarii legate de acestea. Și da, într-adevăr Dolly povestește despre relațiile ei, despre unele cu mai mult umor decât despre altele și e chiar destul material dacă ești curioasă de aspectul acesta, însă nu e ceea ce se remarcă din punctul meu de vedere.

În schimb, ceea ce are Dolly de zis despre relația cu prietenele ei apropiate cu care a și locuit împreună și chiar despre relația cu prietena ei cea mai bună, Farly, cu care se știe de când erau mici, și cum a evoluat aceasta e ceea ce e highlightul memoir-ului. Poate și pentru că investiția emoțională e mai mare, prietena ei cea mai bună fiind una dintre cele mai importante persoane din viața ei.

Având în vedere că Farly a fost cea care a avut prima o relație serioasă care a dus și la căsătorie, Dolly povestește cum a trecut prin faza în care relația dintre ele a început să se transforme, prioritate în viața lui Farly nemaifiind Dolly, ci viitorul ei soț și anturajul lui.

Acceptarea acestui lucru a fost un proces greu de parcurs pentru Dolly și vorbește foarte onest despre acest lucru și cum totul se schimbă atunci când retrogradezi în lista de priorități a prietenei cele mai bune.

“I would like to pause the story a moment to talk about ‘nothing will change’. I’ve heard it said to me repeatedly by women I love during my twenties when they move in with boyfriends, get engaged, move abroad, get married, get pregnant. ‘Nothing will change.’ It drives me bananas. Everything will change. Everything will change. The love we have for each other stays the same, but the format, the tone, the regularity and the intimacy of our friendship will change for ever.”
― Dolly Alderton, Everything I Know About Love

Ulterior Dolly afirmă că tot ceea ce a invățat despre iubire a fost de la prietenele ei și are un capitol foarte frumos și emoționant (Homecoming), preferatul meu, în care vorbește despre fiecare dintre ele și, spre final, despre momentul în care au părăsit casa în care locuiau împreună pentru a o lua fiecare spre propriul cămin.

Cred că orice relație care implică vulnerabilitate, onestitate și apropiere emoțională după diverse experiențe care mai de care trăite împreună, e în aceeași măsură greu de gestionat și de abordat și e o provocare atunci când intervine un factor care amenință să-i strice echilibrul. Va fi dificil și va fi nevoie de o recalibrare a așteptărilor, a pretențiilor și de o redefinire a ceea ce înseamnă și presupune o astfel de relație de prietenie în aceste condiții.

Mi se pare interesant cum atunci când am citit titlul carții automat m-am gândit la relații romantice și nu de prietenie. Segmentul cărților și al filmelor care au în centru relațiile romantice se bucură de o popularitate foarte mare fără ca poveștile să varieze prea mult. Ca și cum avem o atracție înnăscută pentru ele. We’re suckers for a good romcom. Dar cum rămâne cu poveștile despre relațiile de prietenie care afectează în aceeași măsură viața cuiva? Unde e înghesuiala pentru cărțile și filmele astea? I’m a sucker for a good romcom too, dar cartea asta m-a pus pe gânduri așa că o să-mi lărgesc orizontul în sensul acesta. Dacă ai sugestii le aștept.

Cărțile de memorii mi se pare foarte intime pentru că informația vine direct de la sursă și sunt abordate și situații încărcate emoțional. Pe de o parte, sunt o șansă de a arunca o privire în viața cuiva (fără scroll infinit pe Instagram), trăind indirect situații prin care nu ai trecut niciodată și poate nici nu vei trece. Pe de altă parte, ai șansa de a fi martor la o perspectivă diferită de a ta în contextul unor situații asemănătoare celor prin care ai trecut și, astfel, te pot ajuta să faci managementul unor emoții solicitante. În felul acesta pot fi chiar mai prețioase decât ficțiunea.

„Everything I know about love” de Dolly Alderton se citește ușor, umorul e bine dozat, ironia echilibrată cu emoțiile și display-ul de vulnerabilitate, cartea putând fi o alegere bună de lectură pe plajă, dacă nu ai fost încă, pentru un weekend cozy petrecut în casă sau în parc pe pătură cu un iced coffee. Sper să se traducă și la noi.

View this post on Instagram

The High Low e unul dintre podcast-urile mele preferate. Îmi place că abordează echilibrat subiecte foarte serioase din știri, dar și altele mai ușurele. De unde și numele podcast-ului. Iau aminte la recomandările Pandorei și a lui Dolly chiar dacă asta înseamnă că se tot mărește lista de "to read". Dar urmăresc și ce scriu cele două așa că de mult timp tot dădeam târcoale cărții lui Dolly așa că weekendul asta am luat-o în sfârșit și de-abia aștept să termin ce citesc acum ca să mă apuc de ea. E și ea admiratoare a scriiturii Norei Ephron așa că e posibil să regăsesc farmecul ei acolo. P.S. nu cred că mai ies vreodată din blugii ăștia tip "mom fit". Oficial sunt fan 👖

A post shared by Olga Petcu (@olga.petcu) on Jul 22, 2019 at 12:21am PDT

Dacă vrei să scriu pentru tine sau să colaborăm, scrie-mi la: olga.petcu@outlook.com