Sezonul 3 din The Handmaid’s Tale (Povestea slujitoarei – poți vedea acum primele 3 episoade pe platforma HBO GO – ai o lună gratuit) tocmai ce s-a lansat și dacă nu trăiești un sentiment amestecat de entuziasm și groază înainte de a da play, cum probabil trăim majoritatea, zi-mi care e secretul tău și cum de te poți uita relaxat/ă și cu voie bună la serialul acesta.

Având în vedere că de la sezonul 2 încoace povestea a luat-o pe un drum propriu, cartea terminându-se odată cu sezonul 1, sunt curioasă să văd încotro vor merge scriitorii dar am și expectanțe domolite existând posibilitatea să nu le iasă treaba la fel de bine.

Primele trei episoade nu m-au dezamăgit. În sfârșit simt că pot respira și îmi pare bine că serialul o lasă puțin mai moale cu atmosfera și întâmplările sufocante. Primim o doză binemeritată de speranță și emoții pozitive încă din primul episod văzând că Emily ajunge cu bine în Canada împreună cu bebelușul lui June și Nick. Întâlnirea lui Emily cu autoritățile canadiene, întâlnire care pentru un scurt moment te sperie pentru că nu știi ce urmează în următoarele secunde: a trecut granița sau nu? Momentul e foarte emoționant pentru personaj luând în considerare prin ce traumă a trecut, dar și pentru mine ca privitor care tânjea după astfel de momente într-o poveste altfel descurajantă și întunecată care nu răsplătește mai niciodată speranțele pentru ceva mai bun. Cel puțin nu până acum.

În ce o privește pe Emily mi-ar plăcea să-i văd evoluția, cum se reface după revenirea la un mediu normal de viață, cum va face față traumei și cum îi va afecta aceasta relația cu partenera ei și cu copilul lor.

În ce o privește pe June, e clar că e mai mult decât dispusă să lupte împotriva sistemului pentru fiica ei, dacă nu și pentru restul femeilor și copiilor prizonieri în Gilead. June a refuzat probabil ultima ei șansa de a pleca de acolo (asta dacă nu cumva se destramă regimul la un moment și scapă teafară de acolo, ceea ce nu prea cred că se va întâmpla, dar rămâne de văzut) pentru a încerca să ajungă la Rezistență și să lupte cot la cot cu ei. Vedem cum vrea să aibă un rol cât mai activ, cum începe să învețe regulile jocului și să acționeze mai cumpătat. Încă acționează emoțional și te mai face să te gândești “de ce ai acționat așa și nu altfel” însă mi se pare clar că vor să o transforme nu neapărat într-un erou ci mai degrabă într-un pion foarte important în destrămarea regimului.

Un rol important în formarea lui June pe mai departe îl va juca și a început deja să-l joace, cred eu, Comandantul Lawrence, cel în a cărui casă a ajuns June acum. El este unul dintre arhitecții Gilead însă până acum povestea l-a prezentat în așa fel încât nu știi exact ce părere să ai despre el. Și ne e greu pentru că încercăm să-i punem eticheta de bun sau rău, dar nu cred că va fi cazul aici, cum se dovedește treptat că nici Serena nu e un personaj pur negativ. De aceea e necesar și un backstory ca să îți poți face o imagine mai complexă despre personaje. E bine că avem personaje multifațetate pentru că altfel ar fi acțiunile lor prea intuitive.

Lawrence o presează pe June spre a lua o decizie în esență cruntă la un moment dat și June refuză. Însă ulterior ea își dă seama că poate folosi această oportunitate pentru a-și avansa planurile revoluționare. Deși inițial e îngrozită de ce îi propune Lawrence să facă, până la urmă judecă foarte cinic alegerea și găsește un unghi folositor de care se agață. Astfel, îi dă un răspuns Comandantului până la urmă. Eu cred că și această situație a fost un test pentru June. Comandantul Lawrence cred că realizează, cel puțin parțial, dezastrul la care a participat și vrea să vadă dacă June are ce e nevoie ca să ducă lupta împotrivă sistemului mai departe puțin câte puțin cu ajutorul lui. Există la un moment dat între ei o discuție, dintre cele din serial care se scaldă în ape tulburi din punct de vedere etic sau moral, pentru care nu există o singură variantă corectă pentru că subiectul însuși e gri (“What do you know about the right thing?”).

În plus, se conturează încă o relație interesantă și cu potențial foarte satisfăcător între June și Serena. Abia aștept să văd cum va decurge, sigur cu obstacole, și ce vor face împreună ca să destabilizeze sistemul. Deși încă șubredă legătura între June și Serena, June e singurul aliat pe care Serena îl poate avea cu adevărat în Gilead după ce vedem că până și mama ei are creierul spălat de sistem și nu îi oferă Serenei suportul emoțional de care ea are nevoie.

Mi se pare un început bun pentru acest sezon care pregătește terenul pentru ca June să își intre din plin în rolul de agent al rezistenței dacă nu chiar un lider poate mai spre finalul sezonului, pentru că acolo mă aștept să ducă acest sezon, poate și spre un punct culminant care va avea ca și consecință o slăbire serioasă a puterii sistemului Gilead. Sunt curioasă însă cum se va ajunge acolo.

Dacă vrei să scriu și pentru tine sau să colaborăm, scrie-mi la: olga.petcu@outlook.com