“Vera said: “Why do you feel you have to turn everything into a story?”
So I told her why.
Because if I tell the story, I control the version.
Because if I tell the story, I can make you laugh, and I would rather have you laugh at me than feel sorry for me.
Because if I tell the story, it doesn’t hurt as much.
Because if I tell the story, I can get on with it.”

Când mă gândesc la comedii romantice sau filme de dragoste un singur nume îmi vine în minte: Nora Ephron. Și nu, nu este numele unui personaj de film. Este creatoarea unora dintre cele mai faine filme din acest gen. “Cele mai faine” fiind o apreciere absolut subiectivă pentru că sunt conștientă că e posibil să nu îți placă stilul ei. Deși nu imi imaginez cum ar putea să nu îți rămână în minte pentru totdeauna măcar unul dintre filmele ei. 

„When Harry met Sally”, „Sleepless in Seattle”, „You’ve got mail” și „Julie and Julia” sunt cele mai populare filme ale ei. Pentru mine „You’ve got mail” e sus pe un piedestal în ce privește filmele romantice din diverse motive cel mai remarcabil fiind chiar scriitura. Stilul Norei Ephron are un farmec anume și știe să creeze relații între personaje și momente emoționante fără ca acestea să fie siropoase, dar fiind mereu autentice, oneste și cu o doză potrivită de umor.

Aaron Sorkin (un alt scenarist al cărui stil îl admir) spune despre dialog că pentru el e muzică. „Ascultându-i” munca îi poți distinge clar stilul pentru că are felul lui aparte de a scrie replici și mai apoi e felul în care ține ca actorii să livreze acele replici. Odată ce ai văzut un serial scris de el ai să-i remarci cu ușurință stilul și elementele care îl disting.

Într-o măsură asemănătoare și scriitura Norei Ephron e muzică pentru mine. Felul în care povestește ea personal sau un personaj al ei ceva anume, de obicei lucruri banale, e într-o așa manieră încât acel lucru banal devine remarcabil și învăluit de farmec. Bine, efectul acesta îl are doar dacă rezonezi cu ceea ce scrie, cred. Nora Ephron avea o lentilă proprie pe care o aplica lumii din jurul ei, avea un simț de observație și un mod de a descrie lumea din jur care îți intră pe sub piele și face ca multe dintre frazele ei, din sau dinafara filmelor, să fie citabile și relevante.

I am a sucker for a good romantic movie. De aceea am și văzut multe și îmi țin urechile ciulite pentru noi apariții sau recomandări. Dar parcă prea multe stau comod în cadrul unor norme și le lipsește personalitatea sau fac uz de vulgaritate cu o așa frecvență încât își pierd atracția inițială.

”Dianne Dreyer: There just aren’t that many smart people writing romantic comedies, for No. 1. We don’t have Billy Wilder, we don’t have Nora anymore. Male or female, who doesn’t get a kick out of When Harry Met Sally? It’s hilarious. A lot of people who write romcoms now are writing kind of the most basic, dare I say—you know, Nora’s movies, she doesn’t talk about fucking all the time, she doesn’t talk about infidelities, she sets up real situations that are worth examining and exploring on how people cope with life.”

Pe lângă faptul că a făcut unele dintre cele mai reușite filme romantice, pentru mine munca Norei Ephron stă și drept inspirație. Îmi place că are un stil distinctiv, o voce distinctivă. De fiecare dată când revăd un film de-al ei, fie întâmplător, fie intenționat la tv, sau îi citesc cuvintele îi și aud vocea.

Să ajungi să scrii în felul în care vorbești e un lucru spre care tind și eu și e mai greu decât ai putea crede. În momentul în care cineva poate spune cu siguranță despre un anume text că e scris de tine în acel moment ai trecut la nivelul următor în ceea ce privește scrisul. Pentru că în momentul acela scriitura ta devine distinctivă, ai reușit să pui parte din personalitatea ta și ceea ce te face pe tine să fii tu în munca ta.

Recent am citit cartea ei „Heartburn” care e descrisă ca fiind o carte de ficțiune deși chiar Nora însăși a recunoscut că e în mare parte autobiografică. Îmi place că și aici iese oarecum din norme pentru că se citește mai degrabă ca o carte de memorii decât ca o carte de ficțiune despre relații. Are și rețete introduse pe ici colo pentru că Nora avea pe lângă scris și o mare pasiune pentru gătit. Îmi place tare mult cum reușește să facă alăturări între gătit și situații de viață, dar și să folosească anumite rețete ca parte integrantă a desfășurării poveștii. Acestea nu sunt introduse deloc aleator în carte.

“What I love about cooking is that after a hard day, there is something comforting about the fact that if you melt butter and add flour and then hot stock, it will get thick! It’s a sure thing! It’s sure thing in a world where nothing is sure; it has a mathematical certainty in a world where those of us who long for some kind of certainty are forced to settle for crossword puzzles.”

„Heartburn” a fost scrisă în 1983, înainte ca ea să scrie filmele care i-au adus popularitatea și să devină punct de referință în categoria filmelor romantice. Însă stilul ei era deja bine stabilit și mă întreb dacă cititorii ei de la acel moment își imaginau și își doreau să o vadă scriind comedii romantice.

Când descoperi un scriitor care îți place e foarte fain să poți trăi sentimentul de „de-abia aștept să văd la ce va mai lucra” și de aceea îmi imaginez ce fain trebuie să fi fost să fi știut de Nora Ephron atunci și să fi așteptat cu nerăbdare următorul ei film sau articol. Însă nemaifiind acum în viață ceea ce poți face e doar să te reîntorci la munca ei sau să descoperi ceva ce nu ai văzut sau citit încă. Eu deocamdată îi descopăr munca și încerc să o transmit mai departe într-un fel sau altul. Cred că e o modalitate bună de a o mai readuce la viață încă puțin.

Dacă vrei să scriu și pentru tine sau să colaborăm, scrie-mi la: olga.petcu@outlook.com