Despre rutină, creativitate și inspirație

Spre finalul lunii noiembrie mi-am propus ca în luna decembrie să postez de trei ori pe săptămână pe blog. Nu am știut cum va decurge totul, aveam doar câteva idei pentru zilele de vineri și pentru prima săptămână din decembrie după care nu mai aveam nimic plănuit.

Mi-am propus să fie un exercițiu în urma căruia speram să îmi intru într-o oarecare rutină și creierul să își intre într-o obișnuință de a produce idei și de a le căuta în diverse surse cu care intru în contact zi de zi fie ele cărți, filme, seriale, podcast-uri, articole sau discuții cu prietenii.

În plus, vroiam să-mi găsesc un focus mai clar pentru blog, având în vedere că nu mai vreau să fie articole doar despre cărți și filme, vreau să intru și în alt gen de subiecte, probabil v-ați dat seama deja.

Ei bine, am ajuns la final de lună cu 4 articole în minus. Evident că în ultima săptămână nu am mai postat nimic, fiind săptămâna cu Crăciunul. Neavând ceva plănuit deja pentru aceasta, șansele erau mici ca să chiar produc ceva având în vedere că am fost mai mult plecată de acasă decât acasă. (Asta e partea care nu îmi place la sărbători. Ideal pentru mine ar fi să stau în pijama toată ziua să citesc sau să mă uit la filme. Sunt prea introvertită pentru a-mi petrece sărbătorile așa cum e așteptat de la mine.)

Iar asta e prima lecție importantă: Plănuiește, plănuiește, plănuiește! Să te bazezi pe spontaneitate sau inspirație de ultim moment e riscant pentru că s-ar putea să nu produci nimic. Ceea ce s-a și întâmplat. În acest sens, mi-am dat seama că e foarte important ca atunci când ceva îmi aprinde beculețe în creier, când îmi vine o idee și cam am un paragraf în minte, ar fi ideal dacă l-aș și pune pe hârtie în acel moment (că doar nu degeaba am o mie de notebooks) chiar dacă e un text mai mult stream of consciousness decât ceva polished.

Asta ar asigura planuri de articole viitoare și în plus și stimulează creierul spre generarea altor idei. Pentru că mi-am dat seama că odată ce mi-am intrat într-un anumit mindset în acest sens, și sunt atentă să mă înconjor de surse de inspirație, las loc producției de idei. Aici e lecția doi pe care am învățat-o: e foarte important să ții cât poți de mult sursele de distragere la depărtare și nu mă refer doar la smartphone, ci și la surse de informații precum știri sau articole care intuiești sau știi exact că nu te vor ajuta cu nimic.

În afară de ultima săptămâna în care nu am scris pentru blog, în cele trei anterioare a fost foarte interesant pentru mine să văd cum la final deja simțeam efectele rutinei. Nu a fost ceva major, dar m-am simțit cumva mai concentrată pe ce aveam de făcut și cum începe să se transforme puțin în obicei, pentru că au fost câteva zile, deși puține, când descopeream multiple potențiale idei interesante.

Bineînțeles, descoperit e puțin spus, pentru că a fost rezultatul concentrării pe a căuta resurse care mă interesează și asta a dus la „venirea ideilor”. Am simțit cum puțin s-a instalat un ritm și îmi pare rău că nu m-am ținut până la capăt. Dar vreau să reîncerc.

În ceea ce privește focusul blogului, nișa mea, nu pot să zic că am identificat-o clar, însă mă simt mai aproape. Lecția trei: pentru creativitate și generarea de idei e important să-ți urmezi curiozitatea și să te afunzi în surse, fie pe hârtie, fie pe ecran, care te provoacă și care îți absorb atenția. Pentru că de acolo vor veni și idei de articole sau de ce mai vrei să creezi.

Încă îmi caut propriul mix de subiecte, dar cred că fiecare articol scris mă va duce mai aproape și îmi va crea o idee mai clară.

Mi s-a confirmat încă o dată că sunt night owl și ideile curg mai ușor seara, însă întunericul nu are neapărat exclusivitate. Rutina e esențială, și aici mă refer la faptul că în cazul meu îmi propusesem 3 articole pe săptămână. Nu era musai să le scriu chiar în acele zile, doar să am acel program de a da publish articolelor. În felul ăsta am inițiat un obicei care pentru mine contează foarte mult pe viitor.

Deși luna ianuarie e prezentată ca un nou început și feeling-ul ăla a cam plutit în aer în fiecare an pentru mine, în anul acesta nu am resimțit începutul lunii astfel. Dar deloc. E primul an când pentru mine timpul pur și simplu continuă, e doar o altă lună (prea friguroasă de tura asta. brrrr!) în care pot să lucrez în continuare la ce am început în decembrie.

Deși diferența nu e semnificativă (deocamdată) și nici nu au explodat statisticile pentru că am postat mai des pe blog, simt că am făcut un progres important prin testul acesta al meu. Mi-am dat seama că e ceva doable și cu ceva mai multă concentrare pot duce la final o lună întreagă de postări. Vreau să mai și diminuez imposter syndrome și să mă iau din ce în ce mai serios, pentru că dacă noi nu ne luăm în serios cum ar putea să ne ia cei care ne-am dori să ne ia în serios?