Citeam zilele trecute un articol despre 5 erori mintale care ne influențează deciziile și una dintre ele mi-a atras în special atenția. E vorba despre survivorship bias și anume despre faptul că avem tendința să ne concentrăm atenția pe oamenii de succes dintr-un anumit domeniu, în timp ce îi ignorăm pe cei care s-au folosit de aceleași strategii ca și câștigătorii, însă au pierdut.
Astfel, tindem să supraevaluăm anumite tactici/strategii care au funcționat pentru un singur om din top, când au mai fost mulți care au urmat aceeași cale, dar nu au obținut aceleași rezultate.
E plin pe diverse site-uri de articole de genul (exemplul următor e din articolul menționat mai sus):
“Richard Branson, Bill Gates, and Mark Zuckerberg all dropped out of school and became billionaires! You don’t need school to succeed. Entrepreneurs just need to stop wasting time in class and get started.”
Aceste articole nu doar că oferă o perspectivă greșită și o explicație cel mai probabil greșită pentru felul în care acei oameni au ajuns în top, dar și exemple extreme spre care să aspiri.
Dacă vorbim de entertainment sau social media, și aceste domenii au persoanele lor de top care sunt oferite drept exemple în articole care îți oferă calea spre succes. Mai mult, acest gen de persoane publice, în poziții foarte privilegiate, au ajuns să servească drept standarde după care trăim și mai și încercăm să le însușim valorile.
Înțeleg atracția spre aceste persoane, inspirația și motivația care poate veni dinspre ele, dar faptul că încontinuu succesul e asociat doar cu aceste exemple extreme, impune o anumită definiție a succesului care e limitată.
După ce am citit cartea Emmei Gannon m-am gândit mult la care e definiția mea a succesului și încă nu m-am hotărât specific la ceva pentru că îmi dau seama că perspectiva mi-e foarte influențată de ceea ce se promovează online ca fiind succesul. Cred că facem prea puțină introspecție și doar căutăm să fim ca persoana x sau y care e foarte populară în domeniul ei.
Ideea asta de a fi extraordinar doar într-un anume fel, după un anumit standard, ne poate afecta serios.
Brene Brown afirma că „In this world, somehow, an ordinary life has become synonymous with a meaningless life.”. Parcă mi se strânge inima în piept de fiecare dată când citesc afirmația asta pentru că fix așa ajung și eu să percep lucrurile după ce citesc anumite articole motivaționale de care te tot împiedici online.
Dacă nu faci ceva extraordinar, raportat la standardele setate de cei din vârf cu succes extrem, înseamnă că nu ai realizat nimic important în viață.
De ce ne facem asta? De ce punem așa presiune mare pe noi pentru a atinge niște ținte care nici nu sunt ale noastre?
În schimb, ar trebui să analizăm puțin ce anume chiar ne dorim, iar dacă admirăm mult pe cineva anume, să analizăm ce anume admirăm așa de mult și mai degrabă să lucrăm spre acel țel și, cel mai important, să ne stabilim propria definiție a succesului.
Mi se strecurase deja de o vreme printre gânduri ideea asta despre faptul că tindem să considerăm, din varii motive, că nu suntem suficient de buni la ceva sau suficient de realizați într-un anumit domeniu sau suficient de performanți. Niciodată nu e suficient, iar Brene Brown vorbește mult despre faptul că trăim într-o societate „with a strong sense of scarcity” care ne transmite mereu: „never…enough” (poți înlocui acele puncte cu ce vrei tu).
Apoi mi-a ieșit în cale un articol care te poate ancora bine în realitate, scoțându-te din fantezia negativă indusă de articole motivaționale care oferă exemple de succes extreme după care să vrei să te modelezi sau chiar să ajungi exact ca ei.
De acolo și acest extras despre succese extreme dintr-o postare a lui Justine Musk:
”Extreme success results from an extreme personality and comes at the cost of many other things. Extreme success is different from what I suppose you could just consider ‘success’, so know that you don’t have to be Richard (Branson) or Elon (Musk) to be affluent and accomplished and maintain a great lifestyle. Your odds of happiness are better that way.”
Setează-ți scopuri care sunt posibil de atins pentru tine și care îți reflectă dorințele și o viață pe care ți-ai dori să o trăiești. E ok să ai anumite persoane de referință pe care le admiri, dar încearcă să-ți creezi propriul drum. Fii cea mai bună versiune a ta și nu o copie a altcuiva.
Ideea cu care rămân eu e că e ok ca extraordinarul meu și succesul meu să nu fie același sau în ton cu ceea ce se promovează în media. Fiecare am crescut în anumite circumstanțe care ne-au dus pe un anumit drum și, prin urmare, valorificăm lucruri diferite. Și e ok să fie așa. Ar fi fain dacă am și reflecta acest lucru online, mai ales dacă alegem să ne exprimăm online pe o platformă, ca să echilibrăm puțin standardele de neatins și să modificăm astfel perspectiva mult prea uniformă și limitată a ceea ce e succesul și segmentele în care acesta se regăsește.
olgapetcu.com 