Despre reziliență


Photo by Miguel Bruna on Unsplash

„At some point, everything’s gonna go south on you and you’re going to say this is it. This is how I end. Now you can either accept that, or you can get to work. That’s all it is. You just begin. You do the math. You solve one problem and you solve the next one, and then the next. And if you solve enough problems, you get to come home.”

Din 2015 de când a apărut, am văzut The Martian (ro: Marțianul) de…multe ori. I fully enjoy it every single time. De ce îmi place atât de mult? Pentru că dincolo de umor, știință, faptul că șeful NASA e jucat de către Jeff Daniels (care mi-a plăcut foarte mult în The Newsroom) și dincolo de faptul că personajul principal e jucat de Matt Damon, e o poveste foarte bună despre reziliență. De fiecare dată după ce urmăresc filmul simt că mi-a dat o doză de motivație. 

Reziliența e abilitatea de a te adapta la situații grele și copleșitoare, a le face față și a reveni apoi mai puternic decât erai înainte. Cred că e o abilitate esențială în viață și e important să ne-o cultivăm. Nu știu dacă e posibil să treci prin viață fără ca măcar o dată să simți că ți-a fugit pământul de sub picioare și pentru o scurtă perioadă de timp să te simți învins și fără puteri. Probabil deja ți-a și venit în minte măcar o experiență de acest gen. Eu deja am „bifat” vreo două.

După ce a trecut șocul inițial, e importantă perspectiva pe care alegi să ai și implicit planul pe termen scurt. Încotro o iau de aici? Fie că e vorba de ceva foarte practic sau de o anume stare de spirit pe care e benefic să o ai ca să mergi mai departe.

Citatul pe care l-am pus la început e din filmul The Martian (nu știu dacă există și în carte) și e replica pe care o are Mark Watney la final când e întrebat totuși cum a reușit să supraviețuiască. Deși el vorbește specific despre situația lui de a fi singur pe Marte cu resurse limitate și fără să știe dacă există vreo șansă să revină pe Pământ, cred că se poate aplica foarte bine și la orice altă situație dificilă pe care o putem întâlni în viață.

La un moment dat te vei confrunta cu ceva nasol și vei avea senzația că se sfârșeste totul. Perspectiva personajului e foarte practică și abordabilă: care e următorul pas? Ce problemă trebuie să rezolv prima dată? Împarți imposibilul în faze posibile. Apoi rezolvi următoarea problemă și pe următoarea și ulterior vei observa că ce a fost mai greu s-a încheiat și poți respira din nou.

Apropo de reziliență, nu pot să nu mă gândesc și să o menționez pe Simona Halep și finala de la Roland Garros pierdută anul trecut. Dacă nu știi despre ce vorbesc, Simona era categoric în avantaj din punct de vedere al scorului și pe cale să își ia un avânt major spre victorie când câteva alegeri nepotrivite au făcut ca meciul să-i scape printre degete. Cel puțin așa s-a simțit. De unde avea un pas în față și deja o mână o pe trofeu, s-a risipit avansul și meciul a fost pierdut. 

Simona a și declarat că a fost o pierdere chinuitoare pe care cred că reluat-o mental zile la rând. Ceva greu de uitat și care te îngreunează mult timp pentru că evident te tot gândești la momentul în care ți-a scăpat tot din mâini. 

Nu știu cât de mult a crezut în ce spunea în acel moment, la înmânarea trofeelor, fix după încheierea meciului, dar a zis ceva de genul: „Voi reveni pe teren și voi continua să muncesc și poate la anul voi fi din nou în finală jucând pentru trofeu.”. De fapt nici nu știu cum și-a stăpânit așa de bine lacrimile atunci pe teren.

Ei bine, o astfel de experiență e genul de experiență that can make you or break you, cum zic englezii. Însă Simona, numai ea știe după câte gânduri teribile și probabil discuții cu un psiholog, a început anul 2018 în forță și chiar a reușit vara asta să câștige trofeul de la Roland Garros. Dacă asta nu e o lecție despre reziliență nu știu ce e. 

Mă și gândesc cum a revenit la Paris și pășit prin acel complex de la Roland Garros și pe terenul unde a pierdut poate cel mai dorit trofeu al carierei și a reușit să se concentreze și să joace suficient de bine fiecare meci ca să ajungă în finală și să și câștige alt meci greu și trofeul mult dorit, cu amintirea de un an în urmă. Mă și ia cu fiori, sinceră să fiu.

Cred că astfel de victorii, fie ele pe scene mari și foarte publice, fie private pe care le văd doar câteva perechi de ochi sau poate doar una singură, vorbesc de la sine. Mai mult, vorbesc despre importanța dezvoltării rezilienței și a depășirii momentelor dificile pentru că dincolo de acestea se pot afla unele dintre cele mai mari recompense pe care probabil nici nu ni le imaginăm. Keep moving further.

Mai multe despre reziliență poți citi aici, inclusiv despre 10 moduri în care poți să o construiești și să o consolidezi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.