La fel ca după La la land, istoria se repetă: ascult soundtrack-ul filmului până când nu o să mai pot să aud o singură notă. Adorm și mă trezesc cu câte o melodie din film în minte. Cred că în timpul somnului cântă în continuu prin vreo zonă din creier. În cazul acesta e vorba de hituri ABBA, pe unele le știam mai bine, pe altele mai puțin. Dar sunt foarte fain interpretate și, în plus, le asociez cu scenele corespunzătoare din film, ceea ce face ascultarea și mai distractivă sau cauzatoare de plâns, după caz. Pentru că filmul are unele dintre cele mai emoționante scene pe care le-am văzut pe marele ecran. Încă mi se face pielea de găină când îmi amintesc.
Mamma mia: Here we go again e o colecție de cele mai siropoase clipuri pe care le-ai fi putut vedea în anii 90 și la început de ani 2000. Ai putea zice ”pfff…am să zic pas”, dar nu te grăbi. Pentru că deși ar putea suna ca un film kitschos, nu e deloc. Interpretarea actorilor ajută foarte mult și la fel și muzică în sine. Piesele ABBA sunt mini povești: foarte melodioase și cu versuri frumoase. Toate aceste componente funcționează perfect împreună și mie mi-au oferit o experiență frumoasă și, deși m-a emoționat foarte tare pe alocuri, am ieșit cu o stare foarte bună de la film.
Starea bună e scopul acestui film pentru că nu are o intrigă puternică și dacă intri în sală cu pretenții de storytelling complex acestea nu-ți vor fi satisfăcute. Mamma mia e genul de film bine făcut care îți oferă două ore de evadare, de stare foarte bună și probabil vei dori să-l și revezi în viitor. Dar și să dai o tură până în Grecia. Deși de data asta Mamma mia a fost filmat în Croația pe insula Vis care e perfect descrisă de numele său. But that‘s not the point.
Filmul se concentrează pe tinerețea Donnei, Meryl Streep, și perioada în care i-a cunoscut pe cei trei tați ai lui Sophie, Amanda Seyfried. Dacă ai văzut primul film știi la ce mă refer. În paralel, o vedem și pe Sophie, în prezent, care a rămas să se ocupe de hotelul mamei sale. Hotel a cărui mare relansare urmează să se întâmple, însă nu fără mici peripeții pe parcurs. Însoțite de momente muzicale, bineînțeles.
Donna cea tânără e jucată excelent de Lily James. La fel ca Amanda, Lily are și ea o voce foarte plăcută și le-aș asculta pe ambele cântând cu orele. De asemenea, Lily emană o energie foarte faină și pozitivă pe marele ecran. Deți o mai văzusem deja în Cinderella și Baby driver, am fost foarte plăcut surprinsă să o văd și cântând și jucând un rol cu suficientă încărcătură. Cei dintre noi care au văzut primul film s-au atașat de Donna cea jucată de Meryl Streep pentru că… de fapt nici nu e nevoie de motive. A interpretat-o Meryl și gata. She’s amazing.
De obicei sunt pretențioasă când e vorba de storytelling, în cazul filmelor, pentru că vreau să fie credibile acolo în contextul lor și să îmi rețină atenția, să văd ceva bine făcut. Nu credeam că o să spun asta vreodată, însă Mamma mia 2 mi-a dovedit că storytelling-ul cu toate regulile lui nu e atât de important când experiența în sine a filmului e foarte faină.
Mamma mia 2 te trece printr-un vârtej de emoții fără să se chinuie prea tare. E un film cu umor și dramă în aceeași măsură, care își asumă faptul că nu are o poveste foarte consistentă de cele mai multe ori, având lacune. Își asumă și faptul că pe alocuri poate fi foarte siropos. Astfel, nu are pretenții de premii sofisticate. Doar să ți se cuibărească în suflet (m-a și molipsit cu puțin sirop) și să te facă să cânți și să dansezi la momentele muzicale foarte catchy.
Au trecut 10 ani de la primul Mamma mia, dacă îți vine să crezi, iar Mamma mia 2 e un succesor perfect care te va face să îți amintești de ce ți-a plăcut primul film și te va molipsi din nou cu energia aia pe care ți-o dă muzica bună. Eu nu am rezistat să nu mă mișc deloc pe scaunul de cinema. M-aș fi ridicat în picioare să și dansez, doar că ar fi fost o chestie mult prea în afara zonei mele de comfort.
N-am cumpărat multe filme în format fizic, însă când o să apară Mamma mia: Here we go again pe DVD am să mă prezint la Cărturești să pun mâna pe el. La fel și pe primul pentru că încă nu l-am luat. De-abia aștept să le revăd pe amândouă, văd eu pe cine mai corup să le vadă cu mine, dar de data asta acasă pe mini proiector. Ca să pun cânta și dansa în voie fără să mă gândesc ce ar zice lumea din jurul meu. Bine, și probabil să plâng din nou. Dar nu îți zic care sunt scenele cu pricina. Să nu fii avertizat/ă în mod chiar așa specific.
olgapetcu.com 