Am citit un articol aseară despre sentimentul de a te simți împotmolit și fără inspirație. Una dintre sugestiile pentru recuperare era să te gândești care a fost motivul pentru care ai început activitatea sau job-ul în care te simți împotmolit/a. Cei dintre voi care îmi citiți blogul în mod regulat poate ați observat numărul mic de postări din ultima vreme. Periodic mă confrunt cu un blocaj în care mi se pare că fac prea puțin și articolele pe care le postez nu sunt suficient de bune, de smart, de cum-vrei-tu-să-i-zici și nu știu spre ce să mă orientez ca subiecte pentru articole. Prin urmare, sigur nu e prima introducere de genul acesta la un articol.

În astfel de perioade tind să mă cufund în citit și să nu forțez scrisul pentru că mă simt ca și cum am instalația minții înfundată. Efectiv nu curge inspirația fluid. Citesc pentru că încerc să caut o abordare fresh, caut idei, caut scânteia care să mă ajute să mă refocusez și să mă pun pe tastat.

Acum citesc cartea lui Stephen King despre scris, „On writing”. O să vă povestesc într-o postare pe blog mai multe despre aceasta de îndată ce o termin de citit. Mă entuziasmează foarte tare în legătură cu scrisul și simt că rezonez foarte mult cu ce zice King acolo. Încă nu i-am citit nici o altă carte dar am în plan.

După ce am parcurs articolul de care pomeneam mai sus, m-am dus pe blog să caut fix prima postare. Ca dată are ștampila unei zile de final de decembrie 2010. Dată care pare aproape a lifetime ago, având în vedere câte s-au întâmplat de atunci. Dar ce e foarte ciudat e cât de mult încă mă regăsesc în ce am exprimat atunci. Cum vorbeam despre scris și despre cum aș vrea să fac asta ca job.

În decembrie 2010 eram în ultimul an de facultate, urma să merg la master și nu eram deloc convinsă că ceea ce am studiat în acei ani este și ceea ce vreau să fac ca job. Nu cred că am pomenit nicăieri despre dorința „arzătoare” de a face consiliere psihologică. Dar am încercat, m-am dus cu valul pentru că aceea era alegerea logică după ani de studiu.

Acum ce crezi? Mai practic același lucru? Ei bine, nu. Pentru că am ajuns în punctul în care nu am mai putut să merg pe pilot automat și dusă de val. Am lăsat acel capitol în urmă. A fost una dintre cele mai dificile decizii pe care le-am luat. Dacă în decembrie 2010 imaginea era că o poză prost focusată, ei bine acum focusul e ceva mai bine plasat, dar cred că încă am nevoie de o încadrare mai bună.

Mă mai gândesc cum nu aveam nici o idee despre ce avea să urmeze, și cum aveau să se desfășoare lucrurile. Și într-un fel e foarte bine că acum pot privi în urmă cu beneficiul experienței și al trecerii anilor (7 și ceva). E tare ciudat și cum m-am cam întors de unde am plecat după atâția ani. Înapoi la început. Bineînțeles, nu fără cicatrici, dar ceva mai înțeleaptă poate. Here’s hoping!

Tu la ce moment te întorci pentru motivație și pentru o perspectivă obiectivă asupra lucrurilor?

Dacă vrei să scriu și pentru tine sau să colaborăm, scrie-mi la: olga.petcu@outlook.com