S-ar putea să-mi întind o capcană acum, dar îmi asum acest lucru.
Blogul meu nu are o comunitate foarte mare adunată în jurul lui și a rețelelor de social media atașate lui. Pentru a crea o comunitate trebuie să fii autentic (sunt), să afișezi și o anumită doză de vulnerabilitate (încă mai lucrez la asta) și din felul tău de a fi pentru că oamenii se conectează mai ușor la acest tip de abordare și, nu în ultimul rând (deși acum nu mai îmi vine altceva major în minte) să fii constant (un alt lucru la care încă lucrez). Pe de altă parte, știu că blogul meu e de nișă și nu una dintre cele foarte populare.
Prin urmare, nici cantitatea de feedback pe care o primesc nu e foarte mare, deși poate pentru mine e aspectul cel mai important. Nu cerșesc laude, doar să știu că mi-a fost citit articolul și dacă a fost plăcut sau nu. Sunt și deschisă la sugestii. Deși sunt mai temătoare la aspectul acesta, caut și feedback negativ și aici mă refer la critici constructive și la evidențierea aspectelor care ar putea fi îmbunătățite.
Pentru că nu mi-e dat atât de des pe cât mi-aș dori să-mi fie dat feedback, mă bucur tare mult când acesta totuși apare. Recent a venit destul de neașteptat și asta datorită faptului că vorbeam în privat cu acele persoane și mi-au spus, deodată, că îmi citesc articolele, că le place cum scriu și că așteaptă material nou.
Pe lângă faptul că acest lucru are un efect în general pozitiv în ceea ce mă privește, este și o validare pe care o prețuiesc foarte mult tocmai pentru că vine în cantități mici. Chiar le spun celor care îmi oferă feedback cât de mult prețuiesc acest lucru și cât de mult contează. Este evident un factor motivant și care mă face să merg mai departe și să scriu articole cât mai bune. Poate că e totuși bine că această recompensă e intermitentă, fără perioade specifice, pentru că tocmai asta mă face să o prețuiesc mai mult. Se știe că recompensele dese duc la obișnuință și implicit la o apreciere ceva mai mică a lor.
Poate că a lăsa un comentariu sub forma unei critici constructive sau a unei aprecieri nu reprezintă neapărat un impuls pentru unii dintre noi, însă acest tip de feedback e foarte important. Eu știu că de câte ori citesc sau văd ceva conținut care chiar îmi place I try my best să las un comentariu care să fie folositor, nu doar ceva de genul ”great job!” (no pressure). Un feedback dat la timpul lui poate avea un impact semnificativ asupra muncii cuiva pentru că îi poate oferi niște insight-uri de care poate nu a fost conștient până atunci și astfel poate face ajustările necesare.
Nu-mi iese tot timpul, dar încerc să fac asta cât mai des pentru că știu cât de mult contează pentru munca în sine pe care un creator de conținut o face, dar și pentru moralul lui, pentru că fără un moral bun, sau fără moralul potrivit, rezultatul muncii ar avea de suferit. Dacă cineva îți lasă un comentariu în care dezvoltă aprecierea sau critica, e un compliment în plus pentru că înseamnă că a citit/consumat activ ce ai creat și nu doar a scanat rapid pentru a lua la cunoștință ceea ce i-ai oferit.
Pe lângă a crea conținut de calitate, să ai o comunitate implicată și interesată mi se pare unul dintre cele mai grele lucruri. Să plătești pentru like-uri, followers, comentarii inutile sau să faci concursuri cu like and share unde se vor înscrie mulți oameni, dar care nu îți vor fi urmăritori loiali apoi, e simplu de făcut. Munca serioasă constă în a crea legături cu cititorii tăi, dacă vorbim de bloggeri, a stabili o relație de încredere.
Engagement-ul real e, cred că, unul dintre cele mai vânate lucruri în acest domeniu pentru că e foarte valoros. Auzisem, mai demult, că 1000 de oameni implicați sunt mult mai valoroși decât 100.000 care sunt pasivi sau au ajuns la tine pentru un premiu și mai apoi nu vor mai avea tangență cu ce postezi. Pe parcurs mi-am dat și eu seama cât de important este și mai ales cel constând în comentarii sincere. De fiecare dată când primesc feedback referitor la ceea ce scriu respir ușurată pentru că văd pe bune că a ajuns conținutul la cineva care i-a dat atenție și asupra căruia a avut un oarecare impact.
olgapetcu.com 
Am citit cu atenţie şi cu plăcere articolul tău. Mă confrunt adesea cu aceleaşi dileme şi, prin urmare, de multe ori le folosesc pe post de scuze pentru a nu scrie suficient de des sau pentru a nu căuta suficient de mult teme şi subiecte de interes (care, se înţelege, să mă intereseze şi pe mine). Nu văd bloggingul doar ca pe un (side)job şi nici nu mi se pare că aş putea vreodată să scriu despre lucruri pe care nu pun preţ în viaţa reală (ultimul model de telefon, de exemplu, fără a emite o judecată de valoare faţă de cei realmente pasionaţi de tehnologia din domeniu). Şi tocmai pentru că despic firul în patru complic şi mai mult existenţa de semi-blogger. Ai dreptate, când eşti autentic, oamenii se conectează mai uşor. Recent mi-a spus cineva (tot în timp ce căutam şi eu feedback) să scriu într-o notă mai personală, numai că nu-mi mai place să mă expun şi nici nu mă văd făcând analogii ca E. E. Schmidt. Prin urmare, cred că cel mai bine e să urmăm nişte guidelines care ţin de calitatea conţinutului, constanţa postărilor (şi eu lucrez la asta) şi o direcţie anume. Câte puţin din toate mi se pare că bulversează, deşi fix asta fac eu acum cu blogul meu şi încerc să îndrept. Cred că a fost mai mult o mărturisire a faptului că simt cumva la fel, mai mult decât feedback, clar. Şi nu ştiu cât o să ajute dacă-ţi spun că e minunat ce faci şi că răspunsul îl găseşti scriind din toată inima. I’m afraid we sometimes worry too much while others simply do it (and enjoy it).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți multumesc tare mult pentru comentariu și pentru că îmi citești articolele!
Și la treaba cu „worry” mă regăsesc și eu :)) ar trebui să acționez mai des în ciuda grijilor și gândurilor de perfecțiune.
ApreciazăApreciază