Acum câteva săptămâni am primit ceva ce îmi doream demult de la o sursă neașteptată. Câteodată lucrurile se așează în cele mai neașteptate moduri. Lucrul despre care vorbesc nu contează așa de mult aici. Contează întâmplarea în sine. Pe moment nu mi-a venit să cred și nu prea am știut cum să reacționez. Problema, dacă pot zice așa, a fost că nu am știut cum să reacționez spre persoana respectivă în afară de a zice un ”mulțumesc”. Bine, nu a fost doar unul, a fost o armată de mulțumesc-uri.
Dacă ți s-a întâmplat ceva care te-a făcut foarte fericit, probabil a fost urmat de un sentiment copleșitor de mulțumire/recunoștință care e greu de exprimat. Cel puțin eu așa am simțit. A fost unul dintre momentele acelea încărcate emoțional în care simți că un simplu ”mulțumesc” nu e suficient, dar nici nu știi ce altceva să faci, așa că rămâi doar cu asta. Mai rămâi și cu o stare euforică, toate determinate de emoțiile de fericire și recunoștință.
Recent am citit o carte despre fericire despre care am scris și scris o postare, iar acolo se vorbea despre cât e de important să mai adoptăm din când în când sau cât mai des mindset-ul de ”suficient” în loc de ”mai mult” și cum acest mindset e o variabilă importantă în ecuația fericirii. Mai exact, sentimentul de recunoștință și exprimarea lui poate avea beneficii morale semnificative. Dar nu numai.
Așadar, în stil caracteristic de geek, m-am apucat de niște research online să văd exact cum stă treaba cu recunoștința. Am dat de un articol care rezumă studiile recunoștinței și am extras următoarele idei:
Recunoștința are 3 componente:
- un sentimente de apreciere pentru ceva sau cineva
- un sentiment de bună voință (goodwill) manifestat către acel lucru sau persoană
- o dispoziție, ca urmare, de a acționa pozitiv datorită acestei aprecieri
Printre beneficiile specifice ale exprimării recunoștinței se numără:
– un nivel ridicat de bună stare (well-being)
– un nivel ridicat de fericire, optimism și satisfacție în legătură cu propria viață
– progres mai mare în a atinge scopuri mai mari în viață
– o probabilitate mai mare de a te simți iubit
– o incidență mai scăzută raportată de stres și depresie comparat cu cei care se concentrează doar asupra aspectelor neutre sau negative. În plus, se pare că efectele asupra fericirii persistă pe parcursul mai multor luni
– o disponibilitatea mai mare de a ajuta pe cineva cu o problemă personală, de a oferi suport emoțional cuiva la nevoie, de a fi mai empatic cu nevoile altora
– o abilitate mai mare de a face coping sau de a te adapta la situații nefavorabile
Oamenii recunoscători au mai multă grijă de ei și se angajează în comportamente benefice sănătății:
– au nivele ridicate de vitalitate, entuziasm, determinare și energie
– dedică mai mult timp sportului
– beneficiază de mai multe ore de somn pe noapte
– au o calitate mai bună a somnului
– manifestă mai puține simptome fizice precum dureri de cap, tuse, greață sau durere
– au parte de imunitate crescută
Sfaturi:
- trebuie să reflectăm asupra a ceea ce am obținut, ce înseamnă pentru noi acest lucru, să savurăm influența practicării recunoștinței și să recunoaștem sursa acesteia
- fă o listă cu 3-5 lucruri în legătură cu care ești recunoscător, orice lucruri mari sau mai mici
- în legătură cu alții: poți să le spui direct că le mulțumești și de ce, să spui cât de mult contează preocuparea lor pentru tine. Întreabă cum poți să le întorci favoarea când au nevoie de ajutor
În caz că te întrebi de câte ori ar fi benefic să practici recunoștința, se pare că o dată pe săptămână e suficient pentru a te bucura de efectele pozitive.
Pot zice că m-au impresionat informațiile acestea. Nu am crezut că practicarea recunoștinței poate avea atâtea efecte pozitive. La urma urmei e o activitate care poate dura foarte puțin timp și poate să necesite puțin efort odată ce te-ai obișnuit cu aceasta și ți-ai îmbunătățit abilitățile de introspecție și observație prin acest exercițiu.
Chiar dacă încă mai e loc de cercetare în ceea ce privește recunoștința și beneficiile ei în mai multe situații specifice și chiar în cadrul psihoterapiei, unde în anumite situații uzul acesteia încă e debatable, până acum efectele benefice depășesc lipsa influenței recunoștinței. Așadar, merită încercată această practică și observate apoi efectele ei asupra propriei persoane.
Înțelegând acest concept, cred că devine și mai ușor să te manifești față de oamenii care te-au ajutat și susținut în anumite situații. Practicarea recunoștinței e o situație de win-win în relația cu oamenii din jurul tău și chiar cu prietenii apropiați sau partenerul/partenera de viață.
Pe lângă practicarea mindfulness, despre care v-am povestit deja, sau practicarea ”Morning pages” despre care a scris Ina, practicarea recunoștinței își poate și aceasta câștiga un loc binemeritat cel puțin într-o zi de weekend.
Alte resurse de citit dacă sunteți curioși: