Nu știu pentru voi, dar pentru mine filmele, mai ales, pot fi cu adevărat inspiraționale, nu doar un motiv de relaxare și entertainment. Cred că o alegere bună a actorilor poate face o poveste să se remarce. Sunt genul de persoană care poate revedea un film de mai multe ori (unii ar zice prea multe). În schimb, există și anumite filme pe care mi-aș dori să le pot vedea iar pentru prima oară, atât de faină a fost experiența (”Arrival”, anyone?). Am I weird?

Unul dintre filmele care intră la categoria de vizionări multiple e ”The Intern”. Am făcut review după ce l-am văzut acum doi ani. Ben Whitaker e un pensionar care merge ca intern la o companie tinerească de e-commerce. Firma e proiectul personal al lui Jules Ostin care va descoperi că are mai mare nevoie de Ben decât a crezut inițial. Pentru că a tot fost difuzat pe HBO și Cinemax m-am reuitat la el și m-a inspirat să scriu postarea asta.

Știu că probabil e doar 5% fidel (asta cu indulgență) și, deși vezi obstacole atât mici cât și mari, totuși pare cool ca loc de muncă sau poate e doar mirajul faptului că lucrurile sunt familiare și Anne Hathaway e tare likeable, cel puțin prin prisma personajelor pe care le joacă.

Chiar dacă aspectele care țin de antreprenoriat (pe care le vedem în film) sunt prea puțin realiste în ansamblu și filmul e mai mult axat pe viața personală a șefei Jules Ostin și a relației care se formează între ea și Ben Whitaker, internul vârstnic al companiei, povestea reușește să fie inspirațională, mai ales dacă te regăsești în planurile ambițioase ale lui Jules. Filmul e genul acela de feel good movie la care te uiți în weekend să te relaxeze însă, contrar așteptărilor, nu exagerează cu idealismul.

Dacă ți-ar plăcea să faci ceva pe cont propriu chiar și un proiect personal care speri să se transforme într-un job (*wink*), Jules poate fi unul dintre acele modele fictive de ambiție și perseverență care e bine de ținut minte. Se vede cât de mult ține la proiectul ei, fiind foarte implicată în fiecare aspect al companiei pentru că vrea ca totul să fie o experință bună pentru clienți: de la modul în care funcționeză site-ul până la felul în care sunt împachetate hainele care urmează să fie trimise către noii proprietari. Funcționarea companiei îi ocupă majoritatea timpului și prin urmare viața de familei are de suferit chiar dacă face tot posibilul ca lucrurile să fie în regulă.

Îmi place tare mult că se abrodează și idea de mentor chiar dacă într-un mod mai indirect. Mai ales în momentele dificile, de turnură când ai nevoie de suport dar și de o părere obiectivă care să te ajute când te simți blocat, un mentor sau o persoană cu multă experiență poate fi foarte valoroasă. Uneori prietenii și familia sunt prea subiectivi sau îți vor spune ce vrei să auzi sau nu se pot desprinde de perspectiva proprie și, prin urmare, nu empatizează cu tine așa cum ai avea nevoie. Eu am avut momente, mai ales în timpul anilor de studiu când aș fi avut nevoie de un mentor, de sfaturi care să mă ajute în luarea unor decizii mai semnificative.

Acum, cu atâtea resurse online, poți să-ți găsești numeroși mentori sau perosane de la care să înveți, ca să te inspire. Pot fi oameni a căror muncă o apreciezi mult sau ale căror discursuri le-ai (re)descoperit la momentul potrivit. Pe de altă parte, sunt filmele cu povești care ating corzi sensibile (nu mă porniți cu ”La la land”) și tratează subiecte, deși uneori romanțate, care pot servi drept motivație. Da, viața nu e ca în filme, dar o poveste văzută la momentul potrivit ne poate da un boost serios pentru a continua să perseverăm cu planurile și visele noastre.

Într-adevăr,”The Intern” e din categoria filmelor ușurele, dar de cele mai multe ori filmele ușurele au poveștile cele mai heartwarming și, prin urmare, pot avea un impact neașteptat pentru că îți pot ”spune” ceea ce ai nevoie să auzi în acel moment sau pot să te ajute să înțelegi mai bine ceea ce simți dacă te afli în dificultate.