Se vorbește des despre efectele negative ale rețelelor sociale: despre faptul că creează dependență, că îți pot distrage lejer atenția de la alte lucruri mai importante și astfel riști să pierzi ore dând scroll fără să câștigi ceva de pe urma experienței, că ne creează o imagine falsă despre oameni și lume pentru că oamenii împărtășesc, în mare, doar experiențele pozitive și respectiv rețelele sunt în așa fel optimizate ca să ne ofere doar lucruri care ne-ar plăcea, care ne confirmă părerile.

Toate aceste argumente sunt valide și scopul meu acum nu e să le demontez. Această postare va avea un ton pozitiv pentru că voi scrie despre un lucru pozitiv pe care îl faciliează rețelele sociale, un lucru de care învăț să profit cât mai des și pe care am ajuns să îl apreciez mai ales datorită faptului că am un blog și îmi place să scriu.

Lucrul la care mă refer e posibilitatea de a cunoaște și de a interacționa cu oameni de oriunde din lume, de a găsi oameni cu aceleași preocupări care te pot ajuta pe drumul tău, dar și de a-ți face noi prieteni apoi offline. Prin Facebook, Instagram și Twitter am găsit oameni foarte faini cu care apoi m-am și văzut offline, oameni pe care poate în alte condiții nu i-aș fi întâlnit.

Cu toate că sunt vreo 80% introvertită ca la carte, încerc să fac pași spre a-mi ieși din zona de confort în ceea ce privește interacțiunile sociale mai ales pentru că am descoperit că poate fi foarte satisfăcător, iar unul dintre lucrurile care mă motivează e sentimentul acela de regret pe care știu că l-aș trăi dacă nu aș merge înainte cu un lucru pe care știu că vreau să-l fac.

O ocazie foarte bună de socializare și de a cunoaște oameni noi și surprinzători a fost chiar săptămâna aceasta când am fost la primul meu blogmeet. Cunoșteam doar două fete dintre cei care urmau să participe, însă am zis că și dacă nu ar veni tot mă duc și apoi mă descurc eu cumva la fața locului. Acesta e un pas mare pentru mine pentru că de obicei pe asta mă bazam când era vorba de a merge undeva și de a-mi ieși din zona de confort: pe faptul că vine cineva cunoscut cu mine sau voi întâlni acolo pe cineva cunoscut de care să mă ”agăț” pentru că mi-e groază să inițiez discuții cu cineva necunoscut. Also, small talk isn’t really my thing.

În situații de genul acesta mă gândesc că am făcut terapie cu oameni pe care nu-i cunoșteam și m-am descurcat. Nu are cum să fie mai dificil de atât. Da știu, nu e același lucruri pentru că ”cu ce te pot ajuta?” sau ”de ce ai decis să apelezi la psihoterapie” nu sunt chiar cele mai bune ice breakers. Could you imagine? Pfff. Însă trebuie să mă încurajez cumva. Să faci lucruri noi care îți fac pulsul să accelereze doar când te gândești la ele, nu e chiar ușor introvertit fiind.

În orice caz, Cluj bloggers meet m-a surprins foarte plăcut prin organizare, dar și prin speakerii invitați. De la fiecare am avut ce învața chiar dacă multe lucruri tehnice au fost dintre cele de bază, cu care eram deja familiară. Însă, sunt convinsă că cei care au venit cu gândul de a-și începe ei înșiși un blog, au plecat cu informații valoroase. Mi-a plăcut să o văd pe Irina de la Coffentropy ținând propria ei prezentare despre blog, pentru că dacă o urmărești pe Instastory știi deja că e tare simpatică.

Mi-ar plăcea tare mult să se creeze o comunitate prietenoasă de bloggeri în Cluj, cu abordări și domenii diferite și sper să se mai organizeze astfel de întâlniri cu cât mai mulți invitați de la care să avem ce învăța pentru că astfel de reuniuni reprezintă adevărate ocazii de dezvoltare și de a face pași, chiar și mici, spre ceea ce visăm să devenim.