“A rat in a maze is free to go anywhere, as long as it stays inside the maze.”

“The handmaid’s tale” (“Povestea slujitoarei”) de Margaret Atwood e probabil una dintre cărțile cu care aș înlocui oricare carte românească din literatura obligatorie din liceu. În afară de Eliade și ”Enigma Otiliei” care mie mi-au plăcut, prin urmare au fost singurele pe care le-am citit cu plăcere. Cartea ”Povestea slujitoarei” nu e o lectură plăcută neapărat și te vei confrunta cu sentimente de revoltă și frustrare pe parcurs. Însă o analiză critică și bine ghidată a acesteia te-ar putea învăța mai multe lucruri despre lume decât majoritatea cărților din programa actuală.

Inspirându-se din fapte reale și bazându-se pe un research serios, Atwood creează o distopie care e teribil de relevantă. Pe fondul unor dezastre chimice și a scăderii fertilității în rândul populației, se întâmplă o revoltă foarte agresivă care elimină conducerea obișnuită a Statelor Unite. În locul ei, se instalează un regim bazat pe religie, mai exact pe scrierile Vechiului Testament, bineînțeles interpretate și puse în practică după bunul plac al noilor ”lideri”. E vorba, până la urmă, despre a obține putere.

Personajul central al acestei povești este Offred, acesta nefiind numele ei real pe care de altfel nici nu-l aflăm din carte. În schimb, în serial, ni se spune că ea se numește June. E numele pe care cititorii l-au presupus a fi al ei dintr-un șir de nume oferite în carte printre primele pagini. Atwood nu confirmă că acesta ar fi numele ei real. Pentru că Offred e una dintre puținele femei fertile, ea având deja o fetiță, rolul ei în nou renovata societate va fi de handmaid, slujitoare, ea fiind trimisă la casa unui Comandant (personaj pe scările superioare ale ierarhiei în Gilead, noile State Unite) pe nume Fred (de acolo și numele ei Of-Fred) acesta fiind parte din organizația de la conducerea țării acum numită Gilead.

Offred are o perioadă limitată în care să-i ofere lui și soției un copil. După aceea, Offred ar urma să meargă la altă familie cu același scop. Acesta fiind și unicul scop al slujitoarelor. Viața lui Offred este controlată deplin, în oraș ieșind tot timpul însoțită de o altă slujitoare, străzile fiind și acestea păzite. Offred nu mai are privilegiul să citească, să scrie și nu are acces la nici o altă modalitate de entertainment sau relaxare. Ea este la dispoziția lui Fred și a soției lui. Orice deviere de la comportamentul impus este aspru pedepsită, anumite încălcări încheindu-se chiar cu pedeapsa cu moartea. Drepturile omului sunt limite, iar cele ale femeilor sunt cele mai sever afectate. Nu mai au privilegiul de a alege. Totul e ales pentru ele.

Însă scopul lui Offred este de a supraviețui, în primul rând psihic, cu speranța că la un moment își va putea revedea fiica și soțul despre care nu știe nimic, prin urmare nici tu ca cititor nu afli nimic (acesta e cazul cărții, pentru că în serial primim ceva mai multe informații despre ei). Acest aspect mi se pare unul foarte interesant și foarte atractiv din punct de vedere al poveștii și al evoluției personajului Offred așa cum ne este ea prezentată în carte.

Punctul de vedere este doar cel al lui Offred, cu excepția epilogului. A ei este perspectiva prin care putem arunca o privire în această societate, informația fiind limitată la cât știe și aude ea. Ne povestește și câte puțin despre viața ei de înainte de instaurarea noului regim și, de asemenea, despre începuturile acestuia și cum treptat și-a făcut loc și a pus stăpânire pe viețile tuturor, astfel încât nu mai știi în cine poți avea încredere și cine ți-e dușman. Există ochi și urechi peste tot.

Forma de jurnal pe care cartea o are, cu mărturii ale cuiva profund afectat de un nou regim, din a cărei singure perspective ai acces la acea lume și prin ochii căreia ai ocazia să experimentezi aceeași lume, conferă un plus de autenticitate, povestea fiind simțită ciudat de reală. Felul în care mărturia se termină în plină acțiune, mi-a amintit de ”Jurnalul Annei Frank”. O carte, din nou, foarte emoționantă și care e must read. Atât doar că Anne Frank a fost o persoană reală în timp ce Offred nu e. Dar nu are cum să nu-ți facă pielea de găină gândul că ar putea fi în viitor sau este acum undeva în lume.

În ceea ce privește serialul, în mare parte urmează povestea cărții, chiar se termină în aceeași manieră, însă a fost conceput astfel încât să aibă continuare, să meargă dincolo de limitele cărții. Mi-a plăcut că mi-a răspuns la niște întrebări la care cartea nu a avut răspunsuri, s-a centrat și pe celelalte personaje pe lângă Offred și astfel le putem cunoaște mai bine aflând background-ul lor.

Atmosfera în serial e foarte bine creată și te face să te simți inconfortabil constant. Muzica e minunat aleasă pentru a reda momente care anunță schimbări importante pe final de episod. Nu e un serial la care să te uiți de plăcere sau de relaxare. Cel mai probabil te va revolta și te va face să te simți destul de nasol în primă fază, mai ales dacă nu ai citit cartea înainte și nu știi la ce să te aștepți. Însă e cu siguranță captivant și cred că e important de văzut pentru că te va contraria și te va face să te gândești la numeroase lucruri pe care le vei dezbate la rândul tău cu familia sau prietenii. Pentru că a te simți inconfortabil e de asemenea foarte important și a-ți ieși din zona de comfort a serialelor sau poveștilor care te fac să te simți bine, pentru că poate duce la niște insight-uri importante și la revelații care îți vor folosi mai departe.

În ceea ce mă privește nu cred că a fost episod să nu mă enerveze. Asta din cauză că a reușit să mă captiveze prin jocul actoricesc și nu am avut cum să rămân pasivă la abuzurile de care are parte Offred sau să mă îngrozească societatea din Gilead cu măsurile aplicate pentru a-și ține oamenii sub control.

Deși Offred are parte de un tratament oribil din partea mai multor personaje ori de câte ori acestora le pică prost câte ceva, indiferent dacă Offred e cauza sau nu, și astfel tinzi să-i urăști cam pe toți, cred că serialul are un mare plus, fiindcă își creează atât de bine personajele încât poți înțelege de ce un personaj se comportă urât, putându-i găsi, dacă vrei, circumstanțe atenunante, acesta fiind un echilibru benefic și refreshing. Nici un personaj nu e neapărat bun sau rău, deși aici ar fi debatable în funcție de cât de implicat emoțional ești, toți au defectele lor, inclusiv Offred. Avem parte de personaje ceva mai nuanțate în serial comparat cu cartea, unde avem acces doar la perspectiva lui Offred asupra lucrurilor.

Ultimul episod e cel mai satisfăcător dintre toate și e probabil singurul care îți permite să iei o gură mare de aer și să arunci pumnul în aer mai ceva ca Simona Halep când îi iese câte o lovitură fantastică. Ai parte de momente după care ai sperat mai tot sezonul și, chiar dacă are final deschis, se poate spune că doza de speranță e reîntregită după felul în care s-au desfășurat aici evenimentele.

Pregătindu-mă pentru acest articol m-am uitat peste multe interviuri pe Youtube cu autoarea cărții, ceea ce îți recomand și ție să faci neapărat mai ales dacă ți-a plăcut cartea, pentru a înțelege cum a apărut ideea cărții, de unde s-a inspirat și așa mai departe. Genul acesta de discuții mi se par foarte interesante și, în plus, poți ajunge să cunoști puțin autorul. Eu după aceste clipuri mă declar fan Margaret Atwood, deși i-am citit doar o singură carte. În continuare aș vrea să citesc trilogia MaddAddam.

Poate ți se va părea și ție interesant faptul că Atwood, când a început să scrie la ”The handmaid’s tale” în 1984, se afla în Berlin, Germania de Vest (cea democrată). Deci se afla aproape de regimul comunist care era în plină desfășurare chiar peste zid. Autoarea spune că era foarte interesată de regimurile dictatoriale și s-a gândit cum ar fi un astfel de regim dacă ar fi instaurat în Statele Unite. De asemenea, ea a citit mărturii ale supraviețuitorilor din lagăre de concentrare pentru a se informa cum anume au reacționat și mai ales cum au rezistat din punct de vedere psihic.

Multă lume spune acum, mai ales după ce a revenit în atenția publicului această carte și datorită serialului care are mare succes, dar și datorită unor evenimente care par să fie întruchiparea fidelă a ceea ce a scris Atwood, că subiectul e foarte relevant iar cartea are o caracteristică premonitorie.

Autoarea menționează de fiecare dată că ce a pus ea în carte s-a întâmplat sau se întâmplă undeva în lume, ea doar a speculat mai departe acele evenimente și teme. De aceea își și numește opera „speculative fiction” și nu altceva. Există un precedent pentru tot ce se întâmplă în carte. În interviuri Atwood povestește și despre România în perioada comunistă, când metodele de contracepție și avortul erau interzise, iar femeile minuțios verificate pentru a se asigura Statul că nu fac nimic din ce nu au voie, aceste măsuri având consecințe teribile.

Povestea trage numeroase semnale de alarmă unul dintre cele mai importante fiind cât de „ușor” pot oamenii accepta o schimbare de regim care nu le e benefică. Schimbările se fac treptat și dacă nu reacționezi la timp te pomenești cu o nouă definiție a normalului care s-ar putea să nu-ți convină. E important să iei atitudine și să ai inițiativă dacă vezi că se petrece ceva care nu e în regulă.

Este o scenă pe cât de emoționantă pe atât de frustrantă în serial când, la un moment dat, un personaj din afara regimului din Gilead îi spune lui Offred „I’m sorry!” referitor la situația în care ea se află, iar Offred îi dă replica „Don’t be sorry. Do something!”. Simplu și de efect, nu?

Cartea o poți găsi în limba română la Editura Art

Iar în limba engleză la Books Express