Cartea o poți găsi AICI

„Pentru mine – și aș spune că și pentru părinții celor mai mulți copii săraci, indiferent de țară – întrebarea cea mai importantă este una la care îți ia mai mult timp să răspunzi. Care este infrastructura oportunităților în această societate? Ale cui capacități sunt încurajate de piață și de politicile sociale și economice ale guvernului? Prin ce mijloace ar putea acel copil costeliv să fie mai puțin sărac când va crește?” – Katherine Boo

„Dincolo de frumusețea perenă” reprezintă munca de aproape patru ani a jurnalistei Katherine Boo. O muncă de documentare minuțioasă și atentă a vieții oamenilor dintr-o mahala de lângă Mumbai. Cartea face parte din categoria nonficțiune creativă, însă ar putea trece ușor și ca o carte de ficțiune, având în vedere atât felul în care e scrisă cât și subiectul care pare uneori aproape ireal.

Deși probabil că am făcut-o să pară așa din scurta descriere de mai sus, cartea e mult mai mult decât un jurnal de observație al unui om care are o preocupare și o experiență cu tematica sărăciei și felul în care oamenii îi fac față și încearcă să scape de ea. În același timp, ridică întrebări destul de tulburătoare precum: care sunt oportunitățile care li se oferă acestor oameni? Și oare există acestea cu adevărat și în afara discursurilor politice? Și mai ales: unde se plasează această comunitate din mahalaua Annawadi în contextul discuției egalității șanselor?

Un personaj important al acestei cărți este Abdul, un adolescent de vârstă incertă, care sortează gunoaie pentru a face bani și care a reușit cu experiența și dedicarea lui să ridice puțin statutul familiei. Dar această prosperitate fragilă atrage invidia vecinilor cu precădere a Fatimei care se autorănește pentru a înscena familiei lui Abdul o infracțiune. Mulți locuitori din Annawadi știu că familia lui Abdul nu e vinovată. Astfel, echilibrul cu greu susținut al vieții acestei familii se distruge cu această acuzație de care Fatima ține cu dinții până în ultimele clipe.

Dacă speri că vor avea parte de dreptatea mult meritată și de susținere din partea poliției, vei fi amarnic dezamăgit. Rolul poliției e doar să facă bani în plus pe lângă salar. Așa că fiecare om din mahala care ajunge în fața lor reprezintă o nouă oportunitate de câștig. Detinuții sunt aspru bătuți pentru a le spori disperarea și a fi pregătiți să plătească mită cât mai mulți bani doar ca să scape. Vinovația și nevinovația sunt termeni relativi în cadrul acestei lumi.

„Abdul înțelegea acum că sistemul penal indian era o piață ca cea de gunoi. Nevinovăția și vinovația erau de vânzare, la fel ca un kilogram de pungi de poliuretan.”

„După cum aflaseră deja Abdul și familia lui, secția de poliție nu era un loc unde victimele să fie ajutate și siguranța publică pusă la mare preț. Era un bazar aglomerat, ca și multe alte instituții publice din Mumbai, iar anchetarea morții lui Kalu nu era o activitate generatoare de profit.”

Astfel de evenimente, dar și altele care implică și alte personaje pe lângă cele menționate deja, dau forma acestei analize cât se poate de echilibrate și imparțiale ale vieților unora dintre cei mai săraci oameni din India. Pentru a pune mai mare accent pe personajele reale și a evita părerile subiecte, autoare s-a „scos” pe sine din această istorisire care e făcută la persoana a treia exact așa cum o trăiesc și percep cei din mahalaua Annawadi.

Autoarea spune că a dorit să insereze aspecte pozitive, iar prin faptul că a redat reflecții personale ale oamenilor, la fiecare pagină poți da de un dram de speranța și sentimente nobile care sunt în mare contrast cu lumea și mediul în care acești oameni trăiesc.

În ciuda acestui fapt, mie mi-e foarte greu să iau lucruri pozitive din cele povestite în carte pentru că detaliile vieților celor din mahala, unde moartea, boala și corupția sunt la ordinea zilei, redau o realitate și un adevăr foarte dur. Am menționat mai sus că e foarte ușor să iei această carte ca fiind una de ficțiune în primul rând datorită abilității lui Katherine Boo de a scrie, ceea ce stă ca dovadă a talentului ei de a reda astfel de lucruri delicate. Capcana pe care ți-o întinde e că tinzi să aștepți un happy end. Însă vei rămâne doar cu așteptarea. Iar în al doilea rând mai e caracteristica aproape ireală a ceea ce se descrie și se întâmplă. Da, rațional vorbind sunt conștientă că există oameni extrem de săraci, dar pe parcursul cărții ți se pare dintr-o altă lume ceea ce citești și are potențialul de a avea un impact profund asupra ta.

„Dincolo de frumusețea perenă” e departe de a fi „a feel good book”. În paginile ei vei da de un adevăr incomod cu care e dificil de făcut față. E de asemenea și greu de imaginat și înțeles complet din postura în care ne aflăm noi cei obișnuiți cu smartphone-ul în mână, pentru care sănătatea, o casă curată, mâncarea, accesul la educație și internet nu reprezintă o problemă prea mare. Pare ficțiune și din cauză că e greu de imaginat, pentru cineva care de exemplu duce o viață decentă într-un oraș european, că există oameni care trăiesc în condiții atât de mizere în cadrul unor legi de funcționare a vieții de zi cu zi și a unor repere aproape total diferite de cele ale multora dintre noi care am putea pune mâna pe această carte să o citim.

Însă, această carte face o treabă excelentă în a-ți arăta acea comunitate extrem de săracă exact așa cum e ea și pe oamenii ei complecși ai căror umanitate probabil te va surprinde. Între paginile cărții vei da de oameni care zi de zi fac orice sacrificiu e necesar pentru a pune mâncare pe masă și a mai trăi încă o zi într-o lume care e clădită mai mult împotriva lor decât pentru a-i ajuta să aibă o viață mai bună.