Genul acesta de carte m-ar fi plictisit teribil la liceu. Cel mai probabil aș fi abandonat-o după câteva capitole. Însă, de această dată m-am pomenit că îmi trezește curiozitatea și că vreau să duc lectura până la capăt chiar dacă nu e neapărat genul meu preferat de poveste.

„Ragtime” de E.L. Doctorow face parte din categoria historical fiction și asta pentru că îmbină elemente din istoria Americii de la începutul anilor 1900 cu elemente de ficțiune care însă pot trece ca fiind reale și valide dacă nu ești familiarizat cu istoria acelei perioade. Recunosc, istoria nu a fost și nici nu este punctul meu forte, însă când mă confrunt cu asemenea povești cu rădăcini în realitate caut să mă informez cât de cât pentru a putea pune lucrurile în context și a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă. Astfel am procedat și după ce am terminat de citit „Ragtime”. M-am simțit iar ca în liceu, căutând detalii despre contextul poveștii și cum anume temele abordate influențează și ajută la înțelegerea mai bună a acesteia.

După cum am menționat deja, acțiunea din „Ragtime” se desfășoară la începutul anilor 1900 în America până la începerea Primului Război Mondial, fiind pomenit și unul dintre evenimentele care au stat la baza iscării acestuia. Centrală acestei cărți e povestea unei familii înstărite, fără nume specifice, alcătuită din Mama, Tata, Baiatul lor și Fratele cel mic al Mamei. În viața lor intervine un pianist de culoare pe nume Coalhouse Walker, Sarah care urmează să-i fie soție și bebelușul lor. Povestea acestor familii devine una comună destul de rapid. Pe lângă ei, mai avem pomenite și alte personaje cu nume generice precum Mameh, Tateh și Fetița lor.

În plus, mai avem parte de momente din viețile celebrilor (din acea perioadă) Harry Houdini, Sigmund Freud, Henry Ford, J.P. Morgan, Evelyn Nesbit, Harry K. Thaw, Stanford White, Emma Goldman (cea care a afirmat: „If voting changed anything, they’d make it illegal”). Căile unora din ei se vor intersecta succint cu familiile menționate mai sus. Ei contribuie la abordarea unor teme precum rasismul, feminismul, sărăcia, conceptul de dreptate aplicat cât se poate de selectiv. Una dintre situațiile cele mai de impact și care ocupă un mare segment din carte, e felul în care e tratat pianistul Coalhouse Walker datorită culorii pielii sale și bătaie de joc la care e supus. Walker recurge la metode extreme pentru a-și face dreptate și a-și cere drepturile, acesta fiind evenimentul major pe fondul căruia se sfârșește cartea.

Ceea ce mi-a stârnit mie curiozitatea și m-a motivat să termin cartea a fost faptul că se povestește despre perioada anilor 1900 dinaintea Primului Război Mondial. Bineînțeles și apariția unor nume precum Houdini, Freud și Ford au jucat un rol important pentru că eram curioasă ce rol vor avea în desfășurarea poveștii. Faptul că se vorbește și despre situația celor de culoare la început de secol XX a fost un alt factor pentru că deși știm că în sec. XIX a fost abolită sclavia de către Abraham Lincoln, acest segment din societatea americană tot nu se bucură de drepturi egale cu ale albilor, iar situația lui Coalhouse Walker, care era un pianist talentat, e de la sine grăitoare din acest punct de vedere.

Mai apoi, mi s-a părut interesant felul în care a fost combinată istoria cu ficțiunea și cred că faptul că nu cunoșteam mare lucru despre celebritățile pomenite a constituit un avantaj pentru că am putut să ader mai ușor la poveste așa cum e ea fără să o contracarez cu gânduri legate de cum li s-au desfășurat de fapt viețile și ce e adevărat și ce nu din ce scrie E. L. Doctorow. Genul acesta de cărți din categoria historical fiction sunt un mod bun de învațare a istoriei în condițiile în care faci și un pic de cercetare după, de descoperire a unor elemente pe care altfel nu le-ai fi citit de unul singur. Dacă până acum nu ai mai citit astfel de cărți cred că „Ragtime” poate constitui un început bun.