“Hello my name is Jim Moriarty. Welcome to the final problem.”
Așa cum era de așteptat, în acest episod aflăm mai multe detalii despre sora lui Sherlock și a lui Mycroft și, în plus, ce anume reprezintă Sherrinford, denumirea pe care o avea notată Mycroft în carnețel. Mai mult, primim noi informații despre Moriarty și care a fost soarta lui, despre copilăria celor 3 frați Holmes și relația dintre ei.
Într-un început de episod care seamănă mai mult cu un film thriller/horror, Mycroft îi mărturisește lui Sherlock, după ce a fost profund înspăimântat, că într-adevăr au o soră pe nume Eurus (în greacă e zeul vântului din est, the god of the east wind, lucru la care a făcut referire Mycroft la finele sezonului 3: „there’s an east wind coming”), dar că el s-a ocupat de ea și o țină închisă într-o instituție bine păzită pentru că reprezintă un mare pericol. Locația respectivă e Sherrinford (acesta e numele pe care îl avea inițial Arthur Conan Doyle pentru Sherlock Holmes) și acolo se îndreaptă Mycroft, Sherlock și John, având în vedere că e evident că Eurus a reușit să evadeze dar în același timp să se întoarcă fără să pornească vreo alarmă.
Ajunși acolo, află că Eurus l-a manipulat chiar și pe șeful instituției și tot personalul e compromis. Astfel, începe complexul joc pus la cale de Eurus pentru a-i testa pe cei trei și pentru a-și asigura sieși o porție de divertisment. Probabil cea mai dureroasă probă, deși cam toate sunt tragice, e cea în care viața lui Molly e amenințată și Sherlock trebuie să o sune și să o facă să-i spună 3 cuvinte (în română sunt două). Nu e deloc un secret faptul că Molly e îndrăgostită de Sherlock, ceea ce face ca scena respectivă să fie foarte heartbreaking.
Tot acest joc sadic al lui Eurus ne duce de fapt către copilăria celor 3 copii Holmes când, se pare, Eurus a înecat companionul lui Sherlock numit Redbeard. Sherlock treptat începe să-și aducă aminte ceea ce reprimase, însă Eurus tot îi spune că de fapt, el nu știe nimic. Ceea ce ne duce cu gândul că amintirile lui Sherlock nu sunt atât de acurate. Așadar, pe finalul episodului revenim, nu doar în amintire, la casa unde au crescut cei trei Holmes și anume la Musgrave. Sherlock se pomenește singur la această casă, unde Eurus continuă să-i dea indicații, de data asta cel aflat în pericol fiind chiar John care e prins pe fundul unei fântâni care urma a fi umplută, John fiind și el în pericol de înec, așa cum a sfârșit și Redbeard.
Sherlock e nevoit din nou să se confrunte cu melodia-ghicitoare a lui Eurus care era cheia găsirii lui Redbeard și care e acum cheia pentru a-l salva pe John. De această dată Sherlock are succes în interpretarea ghicitorii însă doar parțial deoarece soluția finală se află tot la Eurus. De fapt, tot episodul se reduce la relația dintre Eurus și Sherock din copilărie, la ceea ce s-a întâmplat cu Redbeard și felul în care acel eveniment tragic l-a schimbat pe Sherlock și l-a făcut să devină ceea ce e el azi: un foarte bun observator obsedat de rezolvarea de puzzle-uri și mistere.
Cum anume se poate ca Sherlock să nu-și aducă aminte că mai are o soră? Ei bine, după incidentul cu Redbeard, Sherlock și-a reprimat amintirea ei. În plus, la scurt timp după incident, Eurus a fost închisă într-o instituție pentru că era greu de controlat și prezenta un pericol major pentru cei din jurul ei, incendiind chiar casa în care trăia familia ei. În urma unei evaluări la care au fost supuși cei trei frați Holmes, Eurus a fost descrisă ca „an era defining genius”. Parte din dovada inteligenței ei am putut-o vedea în episodul 2, însă de-abia acum aflăm întregul ei plan și cât de migălos a fost pus la cale în urma cu mulți ani totul cu scopul pe a-l provoca pe Sherlock și a primi de la el ceea ce i-a fost refuzat în copilărie.
În ceea ce mă privește, something about this whole episode didn’t feel right. Felul cum s-au desfășurat evenimentele încă de la început mi s-a părut cam atipic. De la un moment dat, așteptam să se încheie experimentul lui Eurus și să ne fie arătat ceea ce s-a întâmplat de fapt din momentul în care Eurus a îndreptat un pistol către John Watson la finalul celui de-al doilea episod. Dar poate chiar au decis să încheie sezonul cu ceva mai diferit. Oricum, cam tot sezonul 4 s-a simțit destul de diferit decât sezoanele anterioare, multora neplăcându-le primul episod deloc, alții nefiind mulțumiți de întregul sezon.
Dacă vom mai avea episoade rămâne de văzut, cert e că vor mai trece cel puțin doi ani până vom mai vedea ceva nou, fie și un episod special. Per total, mie mi-a plăcut sezonul 4 și toate twisturile cu care a venit, inclusiv faptul că există o soră a lui Sherlock și Mycroft care în termeni de inteligență îi depășește cu mult pe cei doi, însă acest fapt constituie și un pericol major la adresa lor. Mi-a plăcut mult evoluția lui Sherlock către o persoană care acum nu mai vede emoțiile ca pe un inamic, ci face uz de ele tocmai pentru a aduce un plus abilităților lui de detectiv. Mi-a mai plăcut și faptul că l-am revăzut pe Jim Moriarty care a avut probabil cea mai mișto scena de comeback dintre toate.
Sfârșitul acestui episod se simte nu ca un final de sezon ci ca un final de serie. Pe fondul cuvintelor lui Mary Watson vedem cum anume se desfășoară lucrurile după confruntarea lui Sherlock cu Eurus și o privire de ansamblu asupra cum se vor desfășura lucrurile de acum încolo. Încă nu se știe dacă va mai fi un sezon 5, însă și dacă s-ar termina așa ar fi în regulă pentru că am primit răspunsuri la multe întrebări.