“I always know when the game is on. You know why? Because I love the game.”

Cum altfel să încep anul mai bine dacă nu prin a urmări primul episod din sezonul patru al super seriei Sherlock (BBC) pentru care am așteptat 2 ani. Și nu, The abominable bride nu se pune pentru că a fost un soi de episod bonus, un Christmas Special cum i-ar zice ei.

Sezonul trei s-a terminat cu un cliffhanger major. Cel mai mare dușman al lui Sherlock, Moriarty, se pare că pregătește o revenire. Nu știu sub ce formă pentru că el, for all intents and purposes, e mort, până și Sherlock părând sigur de acest lucru (eu însă nu prea). Sezonul patru începe de unde ne-a lăsat cel anterior și, respectiv, episodul bonus de anul trecut, The abominable bride, și anume cu Sherlock întors din exilul impus ca și consecință a faptului că l-a împușcat pe diabolicul Magnussen care reprezenta o amenințare pentru siguranța lui Mary Watson. Întâmplător sau nu, și acest episod e focusat pe Mary în cea mai mare parte: aduce pe lume o fetiță numită Rosamund Mary, Sherlock e unul dintre nași (spre amuzamentul nostru), iar relația ei cu John întâmpină noi dificultăți din nou (acest fapt nemaifiind atât de amuzant).

Cazul de care se ocupă Sherlock și John în acest episod e legat de un grup de busturi ale lui Margaret Thatcher, o serie de doar șase bucăți care par a avea un inamic: rând pe rând acestea sunt descoperite făcute praf. Inițial Sherlock crede că e vorba de un obiect pe urma căruia sunt autoritățile, perla neagră a familiei Borgia. Însă, va descoperi cu stupoare că e vorba de cu totul altceva. Un lucru foarte important pentru Mary.

Astfel, aceasta descoperire va constitui motivul pentru noi revelații în legătură cu trecutul și cariera de spion a lui Mary și, în plus, va scoate la iveală noi inamici. Sherlock a promis că va face tot posibilul să o protejeze de pericole și e foarte endearing felul în care el se achită de sarcina autoimpusă no matter what.

Cam atât despre subiectul acestui episod, fellows. You’ll have to watch it for more. Altfel risc să dau spoilere. Însă am să mai menționez aspecte care mi-au plăcut la acest episod deși nu a fost neapărat un episod wow. Dar e de așteptat ca următoarele două să fie.

Scriitorii nu se dezmint și ne readuc aminte de ce ne-am atașat de aceste personaje cu precădere de Sherlock, John și Mary. Sunt foarte amuzante momentele în care Sherlock îi cheamă pe cei doi să-l ajute cu cazul și trebuie să se împartă, John și Mary, între a sta cu fetița și a rezolva mistere cu Sherlock. Nu lipsesc mișto-urile la adresa lui John și cum Mary e mult mai pricepută decât el la a rezolva cazuri pentru că a fost un super agent secret. Sau când Sherlock începe unul dintre discursurile lui în care ne explică cum a ajuns la o anume descoperire (aparent imposibilă) doar ca să ne spună mai apoi că, de fapt, explicația a fost un mare BS și soluția lui a fost ceva mult mai la îndemână. Mai apoi, avem o scenă amuzantă când credem că Sherlock îi ține un discurs lui John când de fapt vedem că el vorbește cu fetița lui John. Nu ai cum să nu-ți dorești să-l vezi în mai multe ipostaze ca babysitter.

Chiar dacă nu e neapărat un episod care să te facă să zici „wow!”, diferența de ton e sesizabilă. Scriitorii anunțaseră că acest sezon va fi mult mai dark și că trebuie să ne așteptăm la un nivel ridicat de dramă. Sunt anumite aspecte care amenință să se degradeze rapid și nu sunt aspecte de la care am avea asemenea dorințe. Finalul acestui episod e foarte trist și poate neașteptat, însă e un semn of what’s to come în acest sezon. Eu sunt foarte curioasă ce se va întâmpla mai departe și dacă vom avea parte de un big reveal în legătură cu Moriarty pentru că a trecut prea mult timp de când ne-a dat fiori ultima dată.