Doctor Strange

Mă îndoiesc că am fost singura care a fost super entuziasmată când a văzut că Benedict Cumberbatch joacă într-un film nou. Având în vedere că anul acesta am primit doar un singur episod din Sherlock în schimbul unui nou sezon care se va lansa în prima zi a anului 2017 (YAS!), un film în care urma să-l văd din nou pe Cumberbatch în acțiune se anunța a fi o adevărată încântare. Nu știam nimic despre Dr. Strange, nu am citit benzile desenate, dar trailerul anunța ceva bun de tot și fiind vorba de Marvel am presupus că nu va dezamăgi nici acest nou film din MCU (Marvel Cinematic Univers). Anumite efecte speciale îmi aminteau de „Inception” și, cum acesta a fost un film care mi-a plăcut tare mult, mi-a sporit și mai mult curiozitatea în legătură cu povestea lui Dr. Strange.

Dr. Stephen Strange, pe numele lui complet, este un neurochirurg de succes care excelează în munca sa. Departe de a fi modest, el este cât se poate de arogant și își permite chiar să refuze cazuri care îi par prea banale pentru abilitățile lui (îți amintește de cineva? Hint: dr. House). Apartamentul lui cât și restul posesiunilor materiale de care se bucură stau ca dovadă a bunăstării lui materiale și a modului în care își prețuiește reputația și imaginea.

Însă viața lui ia o turnură nefericită când într-o seară, fiind prins în a urmări niște fișe medicale pe tabletă și în a vorbi la telefon în timp ce conducea, atenția fiindu-i evident distrasă prea mult, are un accident foarte grav în urma căruia mâinile îi sunt puternic afectate. Astfel, nici o procedură medicală nu mai este în stare să-i redea funcția inițială și să-i vindece degetele în așa măsură încât să se poate întoarce la a mai practica chirurgia. Strange își epuizează toate resursele materiale în încercarea de a-și vindeca mâinile fără rezultate semnificative.

Salvarea lui este aparent într-un loc din Tibet numit Kamar Taj. Aici va descoperi o lume total neasteptată și absolut surprinzătoare pentru un om de știință, cinic și puternic înrădăcinat în realitatea palpabilă, precum Dr. Strange. De asemenea, cunoaște persoana care îi va fi mentor, The Ancient One (Tilda Swinton), care îi va arăta că realitatea în care trăiește nu este singura accesibilă și că, deși fizic afectate, mâinile lui îi vor folosi unui scop măreț, demn de un supererou. Stephen Strange va învață să își acceseze resursele interioare și să facă uz de energia/magia care va juca un rol esențial.

Amenințarea planetei Pământ, în lumea lui Dr. Strange, vine din partea lui Kaecilius (numai mie îmi sună a bacterie din iaurt?), jucat de Mads Mikkelsen, un alt inițiat al Kamar Taj who joined the dark side reprezentată de entitatea numită Dormammu (again, alt nume care mă amuză) conducătorul autodenumit al Dark Dimension. El are în plan să acapareze planeta Pământ și să distrugă omenirea (nu mi-e foarte clar exact de ce). Așadar, adevărata provocare a proaspăt absolventului Kamar Taj, Dr. Strange, este convingerea lui Dormammu ca să nu captureze planeta Pământ în cadrul Dark Dimension și, în plus, să nu mai amenințe niciodată planeta.

Stephen Strange este un personaj enervant de arogant și potențial insuportabil inițial, însă acest personaj este bine echilibrat și cu aspecte pozitive ale personalității sale care ies în evidență în cadrul relației sale cu Christine Palmer (Rachel McAdams). Pe cât de mult îmi amintește de Dr. House în ceea ce privește cariera lui medicală și atitudinea lui în contextul acesteia, îmi amintește mult și de Iron Man căruia, la fel, ulterior îi vedem și aspectele vulnerabile tot în relație cu his better half.

În plus, pentru Strange avem și o evoluție evidentă a personajului de la unul egocentric și materialist la unul care vede dincolo de propriile interese și care renunță la ego-ul supradimensionat pentru a-și putea accesa forța interioară și a-și folosi talentul nativ de sorcerer în slujba omenirii no matter what. Lucru care e pretty comforting având în vedere că inițial își selecta cazurile în funcție de potențiala glorie pe care i-ar fi adus-o în schimb. Strange nu duce lipsă nici de un simț al umorului care dă o notă de agreabilitate în plus acestuia când face uz de el. Însă, și în afara personajului Stephen Strange, filmul face uz de umor când te aștepți mai puțin pentru un plus de entertainment, caracteristică ce deja e binecunoscută în MCU. De exemplu, scena în care pelerina lui Strange, the cloak of levitation, îi șterge câteva lacrimi, sau când Strange face referințe din muzica pop actuală pentru a face conversație cu Wong, cel care păzea biblioteca de la Kamar Taj sau când Mordo (Chiwetel Ejiofor), un aliat al lui Strange în acest film, îi oferă lui Strange o fițuică pe care scrie „shamballa”, Strange crezând că e o mantră, aceasta fiind de fapt parola wi-fi.

Benedict Cumberbatch e cât se poate de potrivit pentru acest rol și mă bucur să-l văd și în altceva decât în Sherlock și, mai mult, mă bucur pentru că e un personaj esențial în MCU, iar asta înseamnă că vor mai urma filme cu el. Aștept întâlnirea dintre cei doi Sherlock cu cel mai mare entuziasm (you know what I mean, right?). Tilda Swinton e, ca deobicei, captivantă în rolul pe care îl face, abilitățile ei actoricești fiind de necontestat. În film apare și Hannibal-ul meu preferat, Mads Mikkelsen, care îl joacă pe Kaecilius. Aveam mari așteptări și mi-ar fi plăcut să văd mult mai mult de la acest actor și personajul lui, însă a avut doar un rol pasager. Oh, well. At least we’ll get to see more of Mr. Cumberbatch.

Doctor Strange este definitely un film de văzut. E drept că era de așteptat să primim ceva bun de la Marvel, însă faptul că ni s-au și împlinit dorințele e super. Mie mi-a plăcut și faptul pentru că am văzut un altfel de poveste, nu în sensul de origini ale supereroului (unde se pare că Marvel are un șablon), însă în ceea ce privește transformarea lui, ceea ce presupune inițierea și abilitățile lui. Faptul că intrăm pe tărâmuri mistice, că ni se spune despre universuri multiple și despre controlul și manipularea timpului e un suflu binevenit într-o serie de filme unde The Avengers și ale lor preocupări și amenințări fizice domină MCU, Dr. Strange și inițiații Kamar Taj ocupându-se, în contrast și completare, cu amenințările dincolo de lumea fizică așa cum o știm.