”Olguța și un bunic de milioane” e genul de carte pe care am știut că trebuie musai să o citesc indiferent de subiect sau vârsta recomandată pentru citire. De asemenea, am știut că oricâte cărți aș avea deja pe lista de ”to be read”, aceasta trebuie să urce printre primele pentru că, who are we kidding, lista de to be read e practic interminabilă, având în vedere că se extinde constant.

Recunosc că titlul și coperta au jucat un rol important în decizia de cumpărare. Îmi asum acest lucru. Dar acest lucru e și un compliment pentru ilustrator, așa că îmi asum doar jumătate din superficialitatea deciziei bazate pe factorul vizual.

Nu am știut că atât autorul, Alex Moldovan, cât și ilustratorul, József Vass, sunt din Cluj-Napoca, asta am aflat abia după ce am cumpărat cartea. Pentru fanii orașului, trebuie să menționez că povestea se petrece chiar în Cluj-Napoca ceea ce a fost încă o surpriză plăcută pentru mine.

Cartea o are ca protagonistă pe Olga Tomescu, o fetiță de 12 ani tare simpatică, inteligentă și mereu cu replici ironice pregătite de livrare în caz că situația o cere. E pasionată de citit și fascinantă de biblioteci, se declară fan Sherock Holmes (mă întreb dacă a urmărit show-ul făcut de cei de la BBC), iar în ceea ce privește muzica, genul jazz e cel pe care îl preferă. Nu e ceva tocmai tipic pentru o fetiță de 12 ani, însă nici aventurile ei nu sunt unele obișnuite.

În decursul câtorva zile viața ei se schimbă mai radical decât și-ar fi imaginat odată cu apariția mătușii ei, din partea tatălui, cu care era obligată să-și petreacă weekend-ul deși nu a recunoscut-o și nu a avut niciodată o relație strânsă cu ea. Oricât de mult s-ar opune Olguța schimbărilor care vor urma, nu mai are de ales pentru că lucrurile deja s-au pus în mișcare din momentul în care mătușa ei le-a călcat pragul casei. Olguța va fi nevoită să facă față unor situații neprevăzute și necunoscute, să ia decizii în situații criză și să învețe în cine să aibă încredere și în cine nu.

Pe lângă partea de dramă care mișcă povestea înainte, aventurile Olguței (din weekend-ul care se anunță a fi plin de surprize și care îi va revela informații neașteptate) sunt însoțite și de umor pentru că simțul umorului acestui personaj e la cote ridicate. Cred că e genul de poveste de care se pot bucura copiii, adolescenții dar și adulții care încă mai au poftă de povești ale copilăriei cu happy ending.

Mi-a plăcut mult că vocea Olguței e bine definită și înțelegi motivațiile acestui personaj care e conturat atât de bine prin limbaj, preferințe și acțiuni. Întreaga poveste, mai puțin un capitol dacă bine îmi amintesc, e scrisă din perspectiva Olguței, lucru care îți dă senzația că ai parte de o privire cât mai intimă asupra vieții ei chiar și într-o perioadă așa scurtă de timp. În timp ce citeam deja aveam un film rulând în minte și o vedeam pe Olguța narându-și aventurile pe măsură ce le urmăream desfășurarea. Cred că ar funcționa bine ca poveste pe marele sau micul ecran pentru că Olguța e tare simpatică și poți empatiza eficient cu ea.

Finalul cărții e unul relativ deschis, astfel fiind posibil să mai citim în viitor aventuri ale Olguței pentru că am senzația că oriunde i se îndreaptă viața de acum încolo tot i se vor întâmpla lucruri musai de povestit, mai ales că nu pare deloc a-și fi epuizat resursele scriitoricești.

P.S. Cartea ”Olguța și un bunic de milioane” este una dintre cărțile finaliste ale Trofeului Arthur, ediția 2014. Nu știam de existența acestui concurs și inițiativa de publicare a autorilor români apoi, dar felicitări celor care se ocupă de asta.

Ție îți place să citești cărți pentru copii?