„Fata din tren” de Paula Hawkins

 “She’s buried beneath a silver birch tree, down towards the old train tracks, her grave marked with a cairn. Not more than a pile of stones, really. I didn’t want to draw attention to her resting place, but I couldn’t leave her without remembrance. She’ll sleep peacefully there, no one to disturb her, no sounds but birdsong and the rumble of passing trains.”

După ce am văzut trailerul pentru filmul ce este adaptarea cărții cu același nume, am sperat din suflet să nu fie o reciclare a poveștii „Gone girl” care mi s-a părut extraordinară din diverse motive și chiar și datorită finalului total neașteptat și sentimentului de frustrare cu care rămâi după ce vezi deznodământul. Una dintre părțile foarte bune la „Gone girl” e că tocmai când credeai că se încheie, mai urmează un twist care pe bună dreptate te lasă și nedumerit și șocat în același timp. Pentru că asta e ceea ce îți dorești de la un thriller bun, să nu se dezvăluie ușor misterul și să îți ofere twisturi la care să nu te aștepți.

Ei bine, „The girl on the train” face și aceasta o treabă bună din punctul acesta de vedere. Super misterioasă încă de la început, aduni informație pe parcurs și îi bănuiești pe toți pentru fapta care se produce în prima jumătate a cărții, pentru ca vina să treacă de la unul la altul, iar la pagina următoare să ți se dărâme așteptările și să fii surprins de complexitatea fiecarui personaj, o complexitate pe care nu o intuiai deloc inițial.

Simt nevoia să te atenționez însă: nici unul dintre personajele implicate, în cazul care mișcă povestea de la o etapă la alta, nu o să-ți placă. Cel puțin nu inițial. Dar probabil asta e și ideea, pentru ca situația în care se văd implicați rând pe rând, într-un fel sau altul, este una deosebită și îngrozitoare și e normal să nu dezvolți sentimente pozitive pentru nici unul, pentru a-i face suspecți cât mai credibili mai apoi.

Cartea începe cu citatul pe care l-am pus fix la început și e inevitabil faptul că te vei aștepta pe undeva la o crimă, tonul și suspansul pentru o asemenea întâmplare sunt acolo, ți se va părea doar o chestiune de timp până se va întâmpla ceva tragic sau se va sugera faptul că ceva dramatic s-a produs.

Rachel Watson trece printr-o perioadă dificilă: după o dramă personală și un divorț dureros, ea nu poate face față unei singure zile fără să bea cel puțin un pahar de alcool. Aspecte ale vieții ei s-au dezbinat rând pe rând, ulterior pierzându-și și locul de muncă. În încercarea de a păstra aparența unei vieți cât de cât stabile, Rachel continuă să facă naveta între orașelul în care locuia și Londra, unde se presupunea că lucrează, în fiecare zi de luni până vineri. Așadar, cartea e parțial un jurnal al ei unde confesiunile se împart după momentele zilei când ea face naveta dus-întors către Londra, dimineața și seara.

În fiecare zi, Rachel observă casa în care ea obișnuise să locuiască cu fostul ei soț, Tom, casă în care el a rămas să locuiască, dar cu actuala soție, Anna, femeia cu care a înșelat-o pe Rachel. O altă casă care îi atrage atenția lui Rachel, pe ruta trenului, este o casă asemănătoare cu cea în care a locuit ea, unde locuiește un cuplu a cărei relație e, aparent, de invidiat: Rachel își imaginează ce viață frumoasă duc cei doi, Jess și Jason, cum i-a numit ea, pe numele lor real Megan și Scott.

Însă, într-una dintre zile, trecând din nou pe lângă casele menționate mai sus, vede ceva total neașteptat la casa lui Megan și a lui Scott. Ceva care o surprinde și o șochează. Ulterior, Megan dispare și știrea apare peste tot. Într-o dimineață, Rachel se trezește murdară de sânge și cu vânătăi pe corp, după o seară în care, bineînțeles, se îmbătase și prin urmare nu-și mai aduce aminte ce s-a întâmplat, o consecință cu care se confruntă de fiecare dată când face abuz. Coincidența face ca aceea să fie și seara în care Megan a dispărut, iar Rachel să fi fost văzută în zonă în acea seară. Ce urmează e strădania lui Rachel de a-ți aduce aminte ce anume s-a întâmplat în acea seară și, de asemenea, inabilitatea ei de a se menține la distanță de acest caz și de a nu se implica în investigație.

Un punct forte al cărții e că avem parte, în primul rand, de perspectiva lui Rachel asupra evenimentelor, dar avem parte și de confesiunile lui Megan și ale Annei, actuala soție a lui Tom care e fostul soț a lui Rachel (poți ține pasul?).

Această abordare e o foarte bună ocazie de a scoate în evidență și a întări importanța afirmației „nu judeca după aparențe”. Astfel, avem ocazia să vedem aceeași situație din mai multe perspective, dar și să cunoaștem personajele din perspective diferite. Așadar, ni se oferă o foarte bună viziune de ansamblu asupra personajelor și este și un instrument foarte util care contribuie, cum am mai spus, la dezvăluirea personajelor. În plus, contribuie și la creșterea suspansului poveștii pentru că suntem purtați uneori prin aceleași zile sau întâmplări, dar din perspective diferite. Faptul că avem această oportunitate ridică și mai multe semne de întrebare și amplifică sentimentul de confuzie în ceea ce privește deznodământul poveștii și descoperirea a cine e responsabil de tragedia care s-a întâmplat și care aduce aceste personaje, pe Rachel, Megan, Scott, Anna și Tom, laolaltă.

Personajul vinovat nu e chiar așa de ușor de bănuit, iar dacă te-ai prins foarte repede înseamnă că ai un simț al observației tare ascuțit. Eu mi-am dat seama undeva pe la 60-70% din carte după o anumită afirmație despre acel personaj, dar nici atunci nu am fost 100% sigură pentru că mă așteptam să-mi fie din nou demontată bănuiala.

Finalul nu e chiar atât de sucit și frustrant ca în cazul „Gone Girl”, dar e în aceeași măsură dramatic și surprinzător. Personajele mi s-au părut bine conturate, cartea te ține în priză și e suficient de misterioasă ca să-ți alimenteze interesul și să-ți stârnescă curiozitatea încă de foarte devreme. E genul de poveste unde fiecare e nevinovat până la noi dovezi când ți se schimbă din nou teoria pe care o credeai cea validă, după cum am mai menționat. Nu degeaba este bestseller și a vândut aproximativ 11 milioane de copii în toată lumea (până în august 2016). E bestseller pentru motive bine întemeiate (nu ca alte cărți), așa că o poți achiziționa fără frică sau o poți împrumuta dacă nu vrei să-ți asumi riscul. Oricum, spor la citit.

Tu ai citit „The girl on the train”?