Confesiuni part 2: Despre facultate

Dacă vrei să citești și partea 1 click AICI

Tu când ai ales facultatea pe care să o urmezi pe ce criterii te-ai bazat? Ai știut exact ce ți-ar plăcea? Sau ai ales un domeniu ”sigur” în detrimentul a ceea ce ți-ar fi plăcut să faci de fapt? Ai ales să rămâi în România sau ai studiat în afara țării?

Poate ai optat pentru un an de pauză sau ai ales să te educi prin alte mijloace și nu ai mai mers la facultate. Oricum, aș vrea să-ți citesc părerea sau să-mi spui despre alegerea făcută și motivele asociate.

Eu știu sigur că în clasa a 12-a îi invidiam pe cei siguri de drumul lor, pe cei care aveau totul ”figured out”. Parțial înclinam spre latura creativă mai ales că mă atrăgea domeniul cinematografiei și începeam să fiu atrasă și de scris. Însă cum facultățile de profil cer portofoliu, era prea tarziu pentru o asemenea opțiune și, cum presiunea de a intra la o facultate în același an era prezentă, trebuia cumva să iau o decizie. Ideea de a lua un an pauză nici nu cred că își făcuse loc printre gândurile care îmi străbăteau mintea atunci, dar nici nu cred că aș fi îndrăznit să amân admiterea.

Așadar, am început analiza: terminam un profil unde se pusese accent pe matematică, biologie, fizică, chimie (și bineînțeles limba română) dintre care matematica și una dintre celelalte trei erau materii obligatorii de Bac. Am luat lista de facultăți să văd ce anume s-ar plia cumva pe acel profil: singurul lucru pe care am pus ochii a fost psihologia pentru că citisem pe undeva că biologia își făcea loc prin studiul acesteia și, cum îmi plăcuse ca materie, am zis ”OK, aceasta e prima optiune.” Mai apoi urma să aflu că mi-e de folos și matematica (anumite noțiuni) la statistică, domeniu care își are un loc foarte important în psihologie și e esențial de stăpânit mai ales dacă te interesează cercetarea.

Altă opțiune a fost jurnalismul pentru că începusem să cochetez cu scrisul. Însă am rămas la psihologie pentru că simțeam un mai mare confort în zona aceea la acel moment. Pe măsură ce înaintam cu materiile, mi-am dat seama cât de puține știam de fapt despre acest domeniu și ce presupune efectiv. E ceva foarte ofertant și fascinant, câteva ramuri le poți aprofunda și în țară, însă dacă vrei ceva interdisciplinar opțiunile sunt limitate și poate ar fi mai bine să te orientezi spre străinătate ulterior.

Mie mi se cam schimbau preferințele de la an la an. Descoperind lucruri noi și aprofundând anumite aspecte, vroiam să studiez tot altceva legat de psihologie. Dacă bine îmi amintesc, când eram în anul doi se lansase secția de Publicitate la FSPAC și îmi era ciudă oarecum că apăruse un an prea târziu pentru că nu mă simțeam în stare să jonglez cu două facultăți în același timp oricât m-ar fi tentat un domeniu ca ”psihologia reclamei”, deși nu e foarte exploatat la noi.

Mai apoi, mi s-a părut interesant ce am făcut la masterat unde majoritatea materiilor mi-au plăcut pe bune, poate și din cauza profesorilor. Am studiat consilierea genetică, din nou un domeniu mult prea puțin exploatat în România (observați deja o temă principală?), deși absolut necesar. Însă, am ales asta în detrimentul aprofundării psihoterapiei pentru că intersecția dintre domeniul geneticii și cel al consilierii psihologice mi se părea mult mai fascinant. Categoric era mai atractiv pentru mine pentru că genetica mi-a plăcut încă din liceu.

Ideea generală aici e că nu mi-ar fi stricat ceva mai multă informare despre domeniu și ceea ce presupune acesta, cât și aplicațiile practice în România. Bine, și mai mult curaj de a privi către vest și a lua în considerare ani de studiu acolo unde e ceva mai comună interdisciplinaritatea. Însă aceasta e și cumva o consecință a faptului că nu mă cunoșteam prea bine atunci și, prin urmare, ce aș fi vrut să fac cu mai multă siguranță.

De aceea, consider că sunt foarte importante activitățile extrașcolare, cititul unor cărți cât se poate de variate ca subiect, explorarea resurselor de articole nișate pe anumite domenii din surse precum Medium și a canalelor educative de pe YouTube sau a video-urilor de pe TED.com, vizionarea cât mai multor filme și documentare diverse, nu numai ceea ce aleg majoritatea cinematografelor să difuzeze unde lumea e prezentată doar într-un anume fel și care mai rar îți lărgesc perspectiva.

Nu zic că regret alegerea făcută, pentru că gândind retrospectiv a fost o experiență de care aveam nevoie și din care am deprins competențe și am învățat lucruri care îmi folosesc foarte mult acum. Însă nu pot să nu mă gândesc ce ar fi fost dacă aveam niște lucruri ceva mai clare în minte, dacă aș fi știut mai bine atunci ce îmi place și pentru ce anume nu mi-e groază de nopți nedormite (Haha! Puteți râde. Îmi dau seama cum sună). Eu chiar cred în vorba aceea ”If you do what you love, you’ll never have to work a day in your life.” oricât de idealist ar putea suna pentru unii dintre voi.

P.S. În plus, pe lângă întrebarea de la început, sunt curioasă dacă jobul pe care il ai acum, sau pe care ai vrea să-l ai, e tot în domeniul pe care l-ai studiat. Pentru că se poate întâmpla, precum am pățit eu, să ți se schimbe preferințele, să descoperi anumite nișe sau domenii mai atractive.