La finalul proiecției spectatorii au aplaudat. M-am aflat și eu printre ei pentru că „Interstellar” m-a impresionat. Nici nu mai țin minte când a avut un film efectul acesta asupra mea. Recunosc că am evitat să văd prea multe preview-uri pentru că eram tare curioasă ce va fi cu acest nou proiect, anunțat a fi foarte ambițios, al lui Christopher Nolan (regizor „Memento”, „Inception”, „The Prestige”), mai ales având în vedere reputația pe care Nolan o are. La film a fost aproape plin, drept urmare nu eram singura care aștepta cu nerăbdare să vadă ce anume avea pregătit acest film.

„Interstellar” abordează tema timpului, în principal vorbindu-se despre găuri de vierme, găuri negre și planuri mărețe de salvare a omenirii care, într-un viitor foarte apropiat, se pare că a rămas aproape fără hrană. Singura speranță sunt culturile de porumb, însă nici acestea, în curând, nu vor mai fi disponibile. O anume întâmplare face ca Matthew McConaughey, in rolul lui Cooper, pilot NASA devenit fermier, să ajungă la o bază secretă NASA. Acolo întâlnește un fost profesor și o echipă de oameni de știință cu o mare ambiție: găsirea unei noi planete Pământ capabilă să susțină viața pentru specia umană. Aflăm că deja trei dintre astronauții plecați în această expeditie, pe cât de fascinantă pe atât de periculoasă, fac verificarea a trei planete evaluate ca având potențial.

De aici încolo nu vreau să povestesc mai multe pentru că filmul e atât de captivant și de uimitor din punct de vedere vizual, încât ar fi păcat să vă povestesc detalii sau să încerc să vă descriu ceea ce am văzut pentru că oricum nu aș face dreptate muncii celor din spatele efectelor vizuale. Ceea ce vreau să menționez e că este posibil să rămâneți cu gura căscată la ceea ce veți vedea ca reprezentare a spațiului, a găurii de vierme, găurii negre, care, din câte am citit, sunt doar elemente teoretice deocamdată. Reprezentarea acestora a fost posibilă datorită ecuațiilor oferite de către fizicianul Kip Thorne care i-a stat aproape lui Nolan pe parcursul dezvoltării filmului ca sfătuitor în privința tuturor aspectelor științifice folosite în film.

Experienta uimitoare pe care o oferă acest film nu e de negat și cel mai probabil veți vrea să-l revedeți la un moment dat. Eu sigur îl voi mai viziona o dată pentru a vedea ce am ratat la prima vizionare. De asemenea, încercați să nu căutați nod în papură aspectelor științifice reale sau mai puțin ancorate în realitate, pentru că ar fi păcat să diminuați trăirile pe care acest film le poate provoca. Ar mai fi de menționat faptul că Nolan însuși a spus că, deși s-a pornit de la aspecte reale din punct de vedere științific, s-a și speculat mult pe această temă. Dacă ați urmărit documentare precum „Through the wormhole” sau „Cosmos” veți putea face singuri diferența. Însă țineți minte că urmăriți un science fiction și nu un documentar.