image

Totul a pornit de la o reclamă. Da, sunt una dintre acele persoane care se mai uită la publicitate și sunt atentă la anumite branduri, mai ales dacă în trecut au avut spot-uri mișto. Am o prietenă care încă glumește și îi place să mă tachineze când intervine o discuție de genul ”Ai văzut cât de mișto e reclama la X?” și ea îmi dădea replica ”Eu nu mă uit la reclame.” Ca și cum e de la sine înțeles că e un tip de conținut care în general nu se urmărește și lumea fie schimbă programul, fie pleacă din fața televizorului. What is that about? Reclamele tind să fie deranjante, mai ales dacă urmărești un film captivant și pauza intervine în cel mai interesant moment. Însă, deși multe reclame nu atrag atenția cu ceva anume, mai apar din când în când unele care provoacă.

Ceea ce urmează nu are scopul de a critica acea reclamă. Departe de mine acest gând, nefiind în domeniu și neavând expertiza necesară pentru a înțelege mecanismele acestei industrii numite publicitate. Ceea ce vreau este să discut un aspect abordat acolo în dialog, care poate fi folositor și descriptiv pentru brand, însă poate fi, de asemenea, subiectul unei discuții interesante.

În acea reclamă apar inițial doi bărbați care discută: ”Știai că X este brandul nr 1 în lume în categoria lui?”, iar al doilea spune ”WOW! Și care e al doilea?”. Moment în care intervine un al treilea individ:  ”Știi care a fost al doilea om pe Lună?” întrebare la care cei doi indivizi nu știu să răspundă și, drept urmare, li se dă replica: ”Exact! Cui îi pasă?”.

Răspunsul l-am perceput ușor insensibil și nu am putut să nu mă întreb: ”Chiar există așa multă lume care nu știe cine a fost al doilea om pe Lună?”, iar mai apoi ”De ce nu se pune problema în alt fel? De ex, din cine a fost formată echipa care a călcat prima dată pe Lună?” iar mai apoi, și poate cel mai important ”E chiar așa nasol să fii al doilea? De ce există așa o conotație negativă ?”

În ceea ce privește brandul, înțeleg că vrea să transmită un mesaj clar în ceea ce privește spiritul competitiv pe care îl deține și că impune acest aspect cu un aer arogant cu ajutorul personajului reprezentativ (mascota).

Mai apoi, în ceea ce privește ”al doilea” om pe Lună acesta a fost Buzz Aldrin și ar fi politicos să știi și acest nume atunci când se menționează cel al lui Neil Armstrong. Pentru că dacă cei doi nu făceau echipa cel mai probabil misiunea nu era una dusă la capăt cu succes. Apoi, ar fi politicos să nu îl mai numești ”al doilea” om pe Lună pentru că el însuși și-a dezvăluit nemulțumirea în acest sens:

”I press a little, and you can sense the 40 years of frustration at being labelled second. „I was continually being asked, ‘Didn’t it bother you?’, and always being introduced as the second man on the moon. That is a degrading title right off the bat, instead of being a member of the first landing mission to reach the moon.”  (Articolul întreg îl găsiți aici)

În ceea ce privește competiția, acesta este un aspect incontestabil al vieții. Și, la fel ca oricare altul, dacă e cultivat optim este foarte benefic. Competiția poate motiva, poate inspira individul să devină mai bun, să facă mai mult pentru sine sau pentru ceilalți. Când e vorba despre domenii individualiste, bineînțeles, lumea își va aminti mai degrabă de nr. 1 decât de o persoană poziționată mai jos. Asta dacă nu vorbim despre o finală de Grand Slam, de tenis, magnifică între Djokovic și Federer, caz în care lumea va ști și de nr. 2.

Însă, chiar dacă nu e memorabil, nr. 2 are avantajele sale și, pentru că simt nevoia unei conotații pozitive asociate acestui număr, trebuie să adaug: ca nr 2 ai o ”a doua” șansa să devii nr. 1, ai loc să crești, să te dezvolți, să te faci remarcat. Locul 1 rămâne cu lupta de a rămâne locul 1 în timp ce alții îl vor ajunge din urmă mai devreme sau mai târziu. În acest caz, într-adevăr competiția te ajută să te autodepășești, să lucrezi spre a deveni ulterior nr. 1 dacă asta îți dorești.

Problema e că lucrurile mărețe, precum mersul pe Lună, se pot realiza doar în echipă, iar în echipă nu există clasament. Fără nr. 2 nu există nici nr. 1. Cum nici fără Buzz Aldrin nu exista Neil Armstrong care să pășească primul pe Lună în 20 iulie 1969.

P.S. Inițial primul care trebuia să pășească pe Lună a fost chiar Buzz Aldrin. Însă, s-a decis ca Neil Armstrong să fie primul pentru că s-ar fi considerat că ar face mai bine față atenției presei care urma ulterior.

P.P.S. Vreau să repet că intenția mea nu a fost de a critica reclama. Produsul pe care aceasta îl promovează (în caz că l-ați detectat deja) e chiar unul pe care îl consum cu plăcere. So, no hard feelings!