”Poveștile unei
inimi: Lecții de viață și iubire pentru fetele single” de Diana Florina Cosmin

imagine

”Poveștile din această carte s-au născut în anul în care calendarul meu a luat-o razna, iar toate vârstele mele s-au hotărât să revină, de-a valma, în viața mea, spre revizitare.”

Încă de la primele pagini am simțit miros de Carrie Bradshaw, însă nu și de „Sex and the City”. În primul rând deoarece cartea e structurată in scurte eseuri care amintesc de cele pe care Carrie Bradshaw le scria pentru rubrica ei din „The New York Star”. Aici autoarea scrie despre relații, iubire, singurătate prin prisma experiențelor personale, dar și despre transformare, dezvoltare și lecțiile învățate. Face toate acestea într-un mod personal cu care te poți identifica, dar și într-un mod amuzant care face lectura cu atât mai plăcută.

Atât Carrie cât și serialul sunt pomenite de vreo două ori de către autoare, însă stilul celei din urma mi se pare mult mai atractiv. Pe undeva mă identific mai mult cu personajul pe care și l-a creat în carte și cu gândurile ei, în legătură cu unele dintre ele având senzația că le-aș fi scris chiar eu. Mi-a plăcut că nu face uz de clișee pentru a argumenta un punct de vedere, ba mai mult ironizează și critică anumite zicale din popor. Ca în cazul Lenei Dunham, am apreciat nivelul ridicat de self awareness și cât de bine se autoanalizează, dar și sentimentul de autenticitate lăsat în urma descrierii diverselor întâmplări din viața ei folosite pentru a ilustra o idee sau o lecție învățată.

Autoarea scrie despre aspecte ale iubirii făcând diverse analogii accesibile pentru a ilustra cât mai clar experiențele trăite, convingeri despre iubire, dar nu lipsesc nici povești despre ce „ar trebui” să faci sau cum „ar trebui” să fii pentru a găsi iubirea. Se scrie despre blind dates aranjate de prieteni care cred că știu care e ”persoana ideală” pentru ea, despre frica de a se face de râs pe care a reușit să o înfrunte cu brio și fără a rămâne cu sechele emoționale (contrar așteptărilor) ca urmare a unei provocări lansate de un prieten bun. Mai scrie si despre felul în care dacă asociezi o anumită locație cu o persoană iubită, devenind „locul vostru”, automat, în cazul unei despărțiri, acea locație e blestemată pentru că nu prea ai cum să nu o privești cu melancolie și tristețe referitor la relația care, odată, înflorea acolo. Mai citim si despre cum Facebook a devenit scena pentru etalarea relațiilor cu toate manifestările de iubire și escapadele romantice, dar și cu despărțirea și dezamăgirile care inițial erau de neînchipuit, dar și despre multitudinea de nunți din ziua de azi care respectă același tipar pentru că „așa se face”, iar dacă îndrăznești să faci altfel încep tunete și fulgere și riști să fii renegat de familie dacă nu bifezi musai lista care pare interminabilă și de pe care lipsește mențiunea că nunta e a mirilor și nu a invitaților.

Eu am parcurs câteva zile crunte de răceală cu cartea în brațe, mai exact cu tableta în brațe, și am făcut o alegere tare bună pentru ca au trecut mai repede acele zile în acest mod. Nu am citit-o în urma unei recomandări, a fost o achiziție făcută orbește pentru că „hoinăream” pe site-ul editurii Curtea Veche căutând următoarea lectură. A fost și o experiență nouă având în vedere ca autoarea e româncă, eu în ultima vreme citind doar autori străini.

Dacă la fel ca mine, nu te-ai identificat cu Carrie, Miranda, Samantha sau Charlotte și nici nu ti-ai dorit în mod deosebit să ai o prietenă asemănătoare acelor personaje, atunci îți recomand să citești această carte pentru că personajul acestei cărți ar putea, foarte probabil, să fie prietena aceea pe care ți-o dorești sau care îți lipsește. Poți găsi sfaturi sau lecții care pot constitui exact ceea ce aveai nevoie să auzi ca să te inspire sau poți citi întâmplări amuzante care să îți demonstreze că și dacă te afli într-o situație care pare foarte dezagreabilă pe moment, în cele din urmă sentimentul va trece și vei vedea lumea cu ochi noi tocmai datorită experiențelor prin care ai trecut.