In timp ce o (mare) parte a internetului il plange pe Leonardo DiCaprio si nenorocul lui legat de faptul ca nu a luat Oscar anul acesta, o alta parte a internetului vorbeste despre strategia, ar zice unii ingenioasa, companiei Samsung de a-si face reclama cu cel mai retweet-uit selfie dintotdeauna. Nu prea ai avut cum sa ratezi acea poza facuta de Ellen cu o parte dintre actorii participanti la premiile Oscar.
Insa, mai exista si o alta parte a internetului, mai mica ce-i drept si nu la fel de share-uita, precum imaginile cu figura lui Leonardo din momentul in care a pierdut Oscarul, ce comenteaza discursul lui Matthew McConaughey. Dupa parerea mea, el a castigat pe mare merit premiul pentru cel mai bun actor in rol principal. Discursul a fost bine punctat, precum a fost si cel al lui Jared Leto care a luat si el Oscar pentru rol secundar, ambii jucand in filmul “Dallas Buyers Club”.
Unii spun ca a fost usor penibil discursul si critica faptul ca Matthew si-a multumit siesi pentru premiu. Insa cred ca ei omit total esenta a ceea ce a declarat McConaughey. Formularea lui a fost dupa cum urmeaza:
“[…] Thank you. And to my hero. […] me in 10 years. […] So you see every day, every week, every month and every year of my life, my hero’s always 10 years away. I’m never gonna be my hero. I’m not gonna attain that. I know I’m not, and that’s just fine with me because that keeps me with somebody to keep on chasing. “
Ce inteleg eu e ca el s-a ales pe sine drept model. Insa nu pe el din prezent, ci persoana care ar putea el sa devina, cea mai buna versiune a lui. Lucru care e de apreciat si pe de o parte, ceva la care ar trebui sa ne gandim si noi. La urma urmei nu e asta unul dintre socpurile vietii? Sa incercam sa devenim cat de buni se poate? Nu sa ne comparam cu alte persoane si sa vrem sa devenim exact ca ele. Bineinteles, acea versiune a noastra spre care tindem e inspirata si influentata din caracteristicile onorabile ale altora, insa cu mentiunea ca ne pastram totusi unicitatea si nu devenim copii ale altora. In plus, precum a mentionat si McConaughey in discurs, e bine sa avem constant acest tel de a deveni propriul erou. Pentru ca e un scop care ne mentine in lupta, care ne indeamna sa evoluam constant, in acord cu ceea ce deja suntem.
Astfel, in discurs el nu si-a multumit lui la modul egoist precum tin unii sa sublinieze.
Legat de Leonardo DiCaprio, talentul nu-i poate fi negat. A facut un rol foarte bun in “The Wolf of Wall Street”, dar Matthew McCounaughey a fost mult mai bun in “Dallas Buyers Club”, dupa parerea mea. A fost un rol mai complex, cu o componenta emotionala mult mai mare. Ar fi fost optim sa spun si doar “cu cumponenta emotionala” pentru ca personajul Jordan Belfort nu are nimic care sa te emotioneze, sa te faca sa empatizezi cu el. Mai apoi se adauga povestea fiecarui film, unde la fel mi se pare ca se remarca mult mai puternic povestea lui Ron Woodroof decat cea a lui Jordan Belfort. Motivele sunt multe pentru care DBC mi se pare mai bun decat WoWS. Dar aici nu e vorba despre aceste filme si despre performanta actorilor.
Pana sa vad DBC sincer si eu mizam pe Leonardo insa pana la final m-a convins. Devenise clar unul dintre acele filme pe care nu le voi uita curand. La fel si discursul lui Matthew cu a lui concluzie:
“So, to any of us, whatever those things are, whatever it is we look up to, whatever it is we look forward to, and whoever it is we’re chasing, to that I say, “Amen.” To that I say, “Alright, alright, alright.” To that I say “just keep living.” Thank you. “
p.s pe final ceva amuzant: Click aici
olgapetcu.com 
