Știu că probabil sunteți sătui de „Twilight” și vă vine să dați ochii peste
cap când auziți de Stephenie Meyer și de vampiri. Chiar si eu m-am săturat
oarecum de „Twilight”, I have kinda grown out of it, însă mai demult când eram
în „febra” „Twilight” și am văzut o nouă carte scrisă de Stephenie Meyer
trebuia să o am. Așa că am cumpărat-o din Cărturești, pentru că acolo găsești o
grămadă de cărți mișto în limba engleză, dar am cam uitat de ea în bibliotecă
până când am văzut că va apărea filmul. După ce am văzut trailerul am zis „wow!”,
mi s-a parut foarte interesant pentru că povestea era diferită, nu mai vedeam vampiri
(mi-e de ajuns deocamdată „The vampire diaries”) și nici pe Kristen Stewart,
ci vedeam newcomers (oarecum), o figură feminină expresivă care joacă chiar
foarte bine din ce am văzut în căteva minute de scene din film.

Cartea se încadrează tot în genul SF, abordează tare bine aspectele emoționale
ale personajelor cu precădere ale personajelor principale. Există doua ființe care trăiesc în acelasi corp: Melanie (omul) și Wanderer/Wanda (the soul/ființa extraterestră). Nu vorbim despre o tulburare de personalitate, ci despre faptul că Pământul a
fost invadat de „the souls” care au pus stăpânire pe corpurile oamenilor, dorind
să pună stăpânire și pe planetă în cele din urmă.
Majoritatea oamenilor, as we know them, au disparut, au mai rămas doar câteva
grupuri care luptă pentru
supraviețuire. 

The souls (sufletele/ființele extraterestre) sunt entități „pline de compasiune, răbdătoare,
sincere, pure și foarte iubitoare”. Sunt pur și simplu the best a person can
be. O dată inserate în craniul unui om începe lupta pentru control unele
persoane cedând mai ușor, iar altele chiar deloc, acesta fiind și cazul
personajului principal. Melanie e greu de „redus la tăcere” și acest lucru va
influența somnificativ viața Wandei. Ceea ce s-a păstrat din „Twilight” oarecum
e idea de triunghi amoros care aici e dusă la un alt nivel. Veți vedea despre
ce vorbesc.

Ce mi-a plăcut mie tare mult e felul în care, deși îți vine să urăști
sufletele pentru ceea ce au făcut și ți se pare nedrept, totuși ajungi să te
atașezi de Wanda. De multe ori chiar uiți că e o ființă exterestră deoarece Melanie
își lasă amprenta asupra ei, iar când începe să cunoască oamenii ajunge să
empatizeze cu ei, să-i înțeleagă și să-i ajute. Chiar dacă la început vrei cu
adevarat să existe o metodă prin care Melanie să poată reveni în corpul ei și
Wanda să plece, eu la final am ajuns să nu o prea mai vreau pe Melanie, așa de
mult îmi plăcea personajul Wanda. 

Finalul e parțial neașteptat. O să
vedeți dacă citiți cartea. Totuși e satifăcător. Fiecare personaj are parte de
closure în diferite feluri. Bineînțeles, la final te mai și lasă sa vrei mai mult pentru că șmechera Stephenie și-a lăsat o portiță deschisă pentru a mai putea
continua povestea în caz că mai dorește. Am citit că ar vrea să facă o
trilogie. Great news, right? De acum presimt ca nu o sa-mi ajungă să-i văd pe
Saoirse Ronan și Max Irons doar într-un singur film „The Host”. 

Mi se pare o poveste mai complexă decât „Twilight” sau poate doar îmi place
mie „universul” asta mai mult. Idea de suflet, idea de infailibil totuși a sufletului omului care persistă undeva prin minte și nu se dă bătut, deși
știe că nu are atâta forță cât cea a noului suflet extraterestru pe care nu îl
poate domina, dar cu care poate coexista. Mi-a plăcut și felul în care se
prezintă istoricul Wandei. Povestea celorlalte vieți ale ei de pe alte planete
unde a fost fie plantă, fie ceva animal și modul în care compară acele vieți cu
cea a omului și cum după această experiență nu s-ar mai putea imagina în alt
organism.

Eu am cumparat cartea undeva prin 2009, cred că de-abia apăruse, dar acum
este și în limba română la editura Rao. 

Vă las cu trailer-ul pentru film și melodia din trailer care e
printre obsesiile mele muzicale acum: