Până acum nu am mai facut o postare despre un serial, dar acesta e de departe unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am văzut. Dintre serialele HBO nu am urmărit nici unul cap coada, ci doar episoade din câteva. „The Newsroom” e serialul care m-a prins încă de la episodul pilot. Acum voi fi foarte sincera și vă spun că am început să mă uit la el deoarece, în rarele mele vizite pe twitter, am observat că Julie Plec posta tweets despre serial lăudându-l. Julie Plec e producător executiv la „The Vampire Diaries”. Yep, „The Vampire Diaries” e one of my most guilty pleasures. I have crushes on both Stefan and Damon. I can’t settle with just one vampire.

     De acum, ne mai scriind off topic, voi începe și eu să laud „The Newsroom” pentru că sincer nu prea știu ce nu-mi place la serialul asta. Titlul serialului e destul de intuitiv. Ceea ce ni se prezintă e o redacție de știri, avem un prezentator insuportabil la început, dar genial, care pe parcurs devine mai likeable. După o schimbare de executive producer deja angajații emisiunii de știri „News Night” împreună cu al ei crainic, devin o adevarată echipă pornită să facă jurnalism de calitate. În primul rând îmi plac foarte tare dialogurile. Sunt foarte smart, funny și susținute de very good acting. 

     Momentele asociate direct cu producția știrilor sunt foarte fast paced, scot foarte bine în evidență cât e de important fiecare minut, după ce o alertă de știre a fost primită, pentru a investiga cât mai bine informația primită și a o prezenta cât mai veridic în emisiunea de știri. Felul în care e filmat contribuie, de asemenea, la realizarea ritmului alert al anumitor scene. Personajele sunt bine construite și, după cum am mai spus, actorii joacă tare bine. Sunt și puse în valoare de un scenariu cu niște replici bine scrise. Pe actorul principal, Jeff Daniels (care în „The Newsroom” îl joacă pe Will McAvoy) l-am văzut recent în „Looper”. În rest, nu am avut ocazia să îi admir pe restul actorilor în alte producții, cu excepția lui Dev Patel în minunatul „Slumdog Millionaire” al lui Danny Boyle.

     Din partea personajelor vezi o pasiune și dedicare molipsitoare pentru ceea ce fac acolo și te cam face să-ți dorești o meserie în acel domeniu. Ceea ce e și mai interesant e că se tratează știri reale cum ar fi prinderea și uciderea lui Osama Bin Laden de către forțele SUA la data de 1 mai 2011. Se observă în acel episod și impactul masiv pe care l-a avut acest eveniment asupra americanilor.

     E oarecum fascinant să vezi cum din momentul în care se primește o alertă de știre (de preferință cod portocaliu), emisiunea începe să se contureze pe măsură ce fiecare individ se mobilizează să obțină cât mai multe informații despre acea știre pentru ca apoi aceasta să fie prezentată la emisiunea de știri de seară. Scopul lor, odată cu venirea noului executive producer, e să facă știri pentru a promova calitatea și adevărul și nu neapărat pentru a atinge recoduri de audiență cu știri populare. Nu le prea pasă de consecințe deși, mai apoi, presiunile din partea șefilor se fac simțite deoarece audiența nu e cea dorită de ei și, de asemenea, deoarece la un moment dat vor ajunge să supere pe cine nu trebuie.

     Părerea mea, nesusținută de studii în journalism, e că e cam idealist ceea ce vor ei să facă: să fie imparțiali și să mustre pe cine trebuie, să facă știri țintind spre calitate și adevăr și nu neapărat spre audiențe mari, să se exprime absolut liber fără să le pese de consecințe. Eu așa emisiune de știri cum prezintă ei nu am văzut la tv și nici nu cred că voi vedea vreodată. E trist, pe de o parte, ca așa ceva să fie considerat ideal când ar fi de preferat să fie litera de lege în jurnalism.

     Eu am văzut toate cele 10 episoade din primul sezon în doar câteva zile deși fiecare episod are cam o ora durată. După cum se poate observa, apreciez mult acest serial și cred că o să mă mai uit o dată la el. Eu zic că e definitely un MUST SEE în 2012.

     Ah! Și știu ce nu îmi place: că episoadele noi vor apărea doar la anul. Pentru asta I kind of hate you HBO! Și o să urăsc și viața asta dacă 2012 chiar e ultimul an. (asta ca să parafrazez un prieten).

     Vă las și cu un trailer:

ENJOY!