“In 1956, at the height of her career, Marylin Monroe went to England to make a film with Sir Laurence Olivier. While there she met a young man named Colin Clark, who wrote a diary about the making of the film. This is their true story.”

În 1956, un tânăr entuziast, pe nume Colin Clark, dorea tare mult să lucreze în producția de film și, după numeroase insistențe, a reușit să obțină locul de muncă dorit.

Ajunge third assistant director la filmul ”The Prince and The Showgirl” în care rolul feminin principal era jucat de Marilyn Monroe. Pe perioada în care a lucrat pentru acest film a ținut un jurnal unde descrie această experiență și, de asemenea, relația lui cu Marilyn Monroe. Pe acest jurnal e bazat și filmul ”My week with Marilyn”.

Eu nu cunoșteam foarte multe lucruri despre viața lui Marilyn Monroe, (numele real Norma Jean Mortensen) aici jucată de către Michelle Williams, însă acest film oferă un insight destul revelator în ceea ce privește persoana ei, mai mult felul în care a fost percepută de Colin Clarke.

Ni se dezvăluie o femeie care evident juca un rol.

Acest rol care i-a pus stăpânire pe întreaga viață, și anume Marilyn Monroe. Pentru ea era și un fel de mecanism de protecție, un mod prin care reușea și să atragă oamenii în jurul ei și admirația multora.

Atunci când era Marilyn Monroe lumea era la picioarele ei. Era o peroană plină de viață, zâmbitoarea, carismatică, cu simțul umorului. Avea o prezență prin care reușea să acapareze atenția tuturor.

Însă ni se prezintă și o altă fațetă a vieții și felului ei de a fi. Modul în care era ea într-adevăr atunci când nu mai era Marilyn. E perspectiva mai puțin glamourous a vieții ei. Momente de nesiguranță, anxietate, neîmplinire și tristețe pe care le trăia când se retragea în intimitate. Trăiește și o oarecare melancolie care e ușor molipsitoare.

Eu chiar am reușit să empatizez cu ea la un anumit nivel.

Conștința faptului că rolul lui Marilyn îi acaparase viața și faptul că oamenii o apreciau mai mult pentru acest rol de femeie fermecătoare, carismatica, iese în evidență în momentele în care ea se destăinuie lui Colin, spunându-i :

“People always see Marilyn Monroe. As soon as they realize I’m not her, they run.”

Dacă nu ai mai văzut-o până acum în vreun film pe Michelle Williams sau nu ți-a rămas în memorie, de acum sigur îți vei aminti de ea. Jocul ei actoricesc din acest film m-a impresionat. A meritat din plin Globul de Aur pentru acest rol. Chiar dacă nu seamăna extrem de mult cu Marilyn fizic, la nivel de comportament și fel de a vorbi a reușit să o imite foarte bine. Dacă ai văzut ceva filmări mai vechi cu Marilyn Monroe vei observa că asemănarea e destul de mare.

Acest film merită văzut și numai pentru Michelle Williams, care și-a intrat în rol foarte bine, dacă altceva nu te încântă. Dar și povestea atrage datorită faptului că e parte a vieții reale a unei femei atât de faimoase și admirate chiar și în ziua de azi, spusă din perspectiva unei persoane care i-a fost foarte apropiată pe o perioadă de timp. De asemenea, coloana sonoră a acestui film e foarte frumoasă. Nu e un film modern deranjat de muzica facută în cea mai mare parte a ei pe calculator. Unele sunt melodii vechi din anii 50, inclusiv piese interpretate chiar de Michelle Williams. Un lucru foarte interesant e că locația unde se filmau în cadrul ecranizării scenele din ”The Prince and The Showgirl” sunt chiar platourile pe care s-a filmat originalul.

La final, o melodie superbă din film și un scurt video din filmul original ”The Prince and The Showgirl”. ENJOY!